luni, 3 august 2009

02. O banca fierbinte

Au fost zilele orasului.
Zilele orasului intr-un oras doborat de zapuseala dupa cateva saptamani fierbinti.

Stau pe o banca de piatra fierbinte. Simt caldura pietrei imbratisandu-mi fesele si urcand cu nerusinare voluptoasa spre coloana si rinichi. Mana se intinde cu vointa proprie spre sticla cu apa rece. Nu imi este sete dar beau. Rinichii infierbantati imi cer tributul de apa.

6 comentarii:

  1. Mi se pare relevant sa ne spui incotro priveai :-) Cuvintele tale imi fac sete rau, sete dupa apa rece. Multumesc pentru o clipa furata eternitatii pe veci.
    Am senzatia insa ca descrierea ta ascunde o dorinta intensa de a striga pe dinauntru dupoa ceva, dupa cineva, dupa tine insuti, nu stiu... Sau poate e doar clipa, fara vorbe, doar cu senzatii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand e incalzita de Soare, piatra incepe sa-si urce seva si sa iubeasca...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Dilimache - priveam la oamenii care se perindau prin fata mea in piata.

    Si nu ascunde nimic aceasta postare. Este doar clipa surprinsa de mine.

    @ Mikka - si fara soare piatra iubeste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e, si fara Soare...
    Da' la Soare se simte si ea rasfatata si-si deschide mai mult firele urcarii... Ce sa-i faci, piatra...

    RăspundețiȘtergere
  5. Oh ! Tabloul mi-a amintit de o scena traita de mine cand iesisem de la medic , in urma cu multi ani...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Mikka - o piatra rasfatata; suna bine, o sa o intreb cand o sa o revad.

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.