duminică, 30 august 2009

99. Moartea florilor

La ceas de seara e ora intalnirilor.
Cu florile in mana, pasesc voios asteptand clipa cand am sa daruiesc zambetul meu, si imbratisarea (virtuala) si florile. Fara sa astept nimic in schimb, asa cum fac intotdeauna, dar atent la sclipirea ochilor, la bataile inimii si la tresarirea sufletului.....

E frumos pana cand imi dau seama ca astazi nu vine.

Da, sunt momente cand Viata rade alaturi de noi. Ramane ca si noi sa radem alaturi de Viata.

Dar cu florile, cum ramane ?
Florile au murit atunci cand am inteles ca nu am cui sa le daruiesc.....

11 comentarii:

  1. nu se poate sa nu gasesti cui sa daruiesti o floare...

    RăspundețiȘtergere
  2. pai cate-o floare o mai gasi el cui sa daruiasca, dar asa... tot buchetul intreg si dintr-o data, basca cine-l primeste sa VADA culorile... mda, hai sa radem :)

    Darael, DUMINICA frumoasa sa ai, hugz.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ lollitta - aseara stateam cu buchetul langa mine si nu l-am daruit nimanui; l-am adus acasa cu mine.

    @ D - eu am ras. A fost asa de simpatica situatia. Sa fi vazut cum se uitau omii la mine cum mergeam la miez de noapte prin Unirii cu un buchet imens in brate.

    Eu cu flori, ei cu berea in mana.

    RăspundețiȘtergere
  4. e greu intotdeauna.
    sa nu astepti nimic.
    mintea ta constienta s-a obisnuit cu asta, slava Domnului ca nu de tot.
    e buna si cate o dez-amagire (stiu, stiu, tu n-aveai cum sa traiesti asta neavand asteptari)ca sa-ti dai seama ca speranta n-a murit. doar, uneori, cate o floare.

    si, fir-ar sa fie, daca umbli tot timpul cu chipul acoperit, cum sa te recunoasca si sa se opreasca?

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Ajnanina - nu stia ca am sa merg sa o caut. Nu se asteapta la asa ceva. Si nici nu ma cunoaste. M-a mai vazut o singura data cand i-am mai daruit un alt buchet de flori si o cutie de cioco-boco.

    Acum, daca ma gandesc bine, singura parere de rau este pentru flori. Au murit degeaba.

    RăspundețiȘtergere
  6. dezvaluie-te!!!!!
    fie si numai pentru ea!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Ajnanina - nici cand o sa fiu in fata ei nu o sa ma vada. O sa aibe ochi doar pentru flori.

    Asa suntem noi, Spiridusii, stam ascunsi dupa petale.

    RăspundețiȘtergere
  8. ufff...#^^*&(%^#$@%^%^*&&^(

    mi-e ciuda...

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Ajnanina - sa nu-ti fie. Toate sunt asa cum trebuie sa fie. Si Spiridusii, si florile, si privitorii, si cerul de deasupra tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Prima data n-am avut eu curaj sa i le dau. Le-am lasat langa usa apartamanetului lui. Mi-a fost trist pe urma, ca m-am gandit ce singure trebuie sa fi fost ele acolo, pe ciment... A doua oara am zis : e 1 martie, ce naiba! I-am dat florile, cu "La multi ani de anul nou, ca incepe anul la romani". Era multa distanta intre noi, s-a facut si mai si.
    Ultima data am venit cu florile spre casa si printre lacrimi am vazut o fata si un baiat, pe banca. Era rece si cristal afara, parea tot alb-negru. Doar eu aveam frezii violet. Le-am dat baiatului, cu ochii intorsi in zambet, ca era asa de dulce privirea lui! A sarit in picioare, m-a pupat si le-a dat fetei, care facuse prima pata rosie pe ziua aia, rosie si frumoasa. Am vazut culorile in jur si am zis ca gata, de acum florile de dat le dau si vor avea o inima langa ele, pentru ele.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Mikka - Daca era o inima pe acolo, le dadeam. Crezi ca nu m-am uitat in jur ?

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?