Ce poti sa faci cand cel de langa tine iti spune ca nu are nevoie de tine ?
Il imbratisezi.
Atat de tare il imbratisezi pana cand patrunde in Inima ta. Din ce in ce mai adanc, din ce in ce mai profund, pana cand nu mai auzi refuzul sau.
In acel moment Doi devin Unul.
Si nu mai trebuie sa spui nimic.
Cui sa mai spui ceva ?
si inima lui?
RăspundețiȘtergerenu am nevoie de tine...
dar ma bucur tare de existenta ta, separata de a mea...
imbratisarea ta mi se pare o scurtatura intre doua Universuri, care, pentru cei care nu cred in portile stelare ar putea sa fie prea rapida...
Spiridus Lapusneanu, tu ai nevoie de noi? Ca de nu, acus venim si te asaltam cu forta :D Cu tine ar merge teoria ta... dar cu altii? Si, daca ar merge, oare celalalt ar simti si el armonia?
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - doua universuri devin unul, apoi inca doua si inca doua... pana cand din toate universurile ramane doar unul.
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - cu oricine merge teoria mea. Care nu este deloc o teorie, este o tehnica 'specifica' spiridusilor - am primit-o la angajare, face parte din fisa postului ;;)
Nici macar ingerii nu ne imbratiseaza cu forta. Trebuie sa chemam iubirea, pentru ca ea sa vina si sa se cuibareasca in inima noastra.
RăspundețiȘtergeresi clauza de ocnfidentialitate era trecuta pe contractul de angajare? Eu vreau degeaba sa fur secretul fortei misterioase si imbratisatoare? Pai nu mai fac afaceri cu tine daca nu vrei sa negociem si raspunsuri practice...
RăspundețiȘtergere@ Gabi - cat de putine cunosti despre ingeri. Crezi ca numai unul te-a imbratisat pana acum ?
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - nimic nu este ascuns, totul este la vedere.
Dar te-ai "pozitionat" gresit.
Nu ai nevoie de negociere pentru ceva ce ti se ofera gratis si nici nu trebuie sa furi nimic. Trebuie doar sa vezi ca si tu ai pe undeva in rucsacul de Dili-excursionist instructiunile de utilizare si un borcan de praf magic.
Amu, mai trebuie doar sa folosesti ce ai. Atentie cu praful, sa nu stranuti de la el ;;)
Am zis eu ceva despre mine? Au fost mai multi ingeri care m-au imbratisat pana acum. Pe toti i-am chemat eu, de aceea au venit. Pe unii ii chemi fara sa stii, pe unii ii implori, constient fiind.
RăspundețiȘtergereDaca ar fi cum spui tu, ar fi mult prea usor pentru alte tipuri de "ingeri" sa iti fure sufletul. Si aceia par foarte prietenosi la prima vedere si abia asteapta sa ne imbratiseze.
@ Gabi - ce alte tipuri de ingeri ?
RăspundețiȘtergereIngerii cazuti ?
Ce e cu ei ? Te temi de ei ? Ii respingi, ii urasti, ii tii la distanta ?
Normal, asa ai fost invatata.
Dar cei care te-au invatat "uita" sa spuna ca Viata ii Iubeste neconditionat si pe ei (pe ingerii cazuti) si ii tine in Inima sa.
Asa cum ma tine pe mine.
Cum te tine pe tine.
Cum ne tine pe TOTI !
Nu ma tem de ei. Ii cunosc. Stiu cat de usor trickuie prin inteligenta, intelect, emotie, sentiment, pasiune, dorinta. Stiu cum m-au trickuit pe mine de atatea ori si reusesc inca.
RăspundețiȘtergereEi nu sunt in Viata, si Viata nu este in ei.
Cel mai tare achievment al lor este ca te-au convins ca nu exista sau ca sunt simpatici si demni de a fi iubiti. Egalitate si fraternitate, nu? ;-)
Ei bine, eu nu pot sa fraternizez cu cei care ne mananca sufletele.
@ Gabi - demni de a fi iubiti ? Tu iubesti doar pe cei care sunt demni de iubire ?
RăspundețiȘtergereViata daruieste Viata tuturor, fara nici o conditie. Fara sa se gandeasca la demnitate.
Gandeste-te cum de traiesc, cum de mai exista, chiar cazuti fiind. Ar putea fara ca Viata sa aibe grija si de ei ? Fara sa fie Iubiti de Viata insasi ?
Eu nu spun nimanui sa bea bere cu ei. Sau sa se plimbe sub clar de luna.
Dar adevarat iti spun, nu exista sarbtoare mai mare in Cer ca in momentul cand unul din cei cazuti se intoarce.
Atunci nimeni nu-i spune "cel intors", ci "frate".
Poate odata, peste milenii, o sa-mi spuna si mie la fel. Va fi cea mai mare onoare pentru mine. Dar departe e ziua aceea, daca va fi vreodata.
Deci, nu ne judeca prea tare pe noi, cei cazuti.
Nu e de puterea mea sa judec pe nimeni.
RăspundețiȘtergereCu nunta in Ceruri ai dreptate. Este o mare fericire.
Dar Calea e asa cum este, asa cum El a facut-o pentru noi. Iar cei cazuti deocamdata au rolul de a ne fi piedica. Nu pot sa pretind ca lucurile stau altfel.
Candva am fost naiva. Am crezut ca rolul meu este sa-i ajut sa se ridice. Pana cand am cazut si eu langa ei.
Acum stiu ca fiecare se naste singur din nou, nimeni nu poate face drumul in locul altuia.
Inca ceva (mic de tot si dupa ai tac, nu vreau sa te supar): nu cred ca mai avem milenii la dispoztie. Cred ca timpul e acum scurt, scurt de tot.
RăspundețiȘtergere@ Gabi - am uitat de cand nu a mai reusit cineva sa ma supere. Trebuie multa stradanie pentru asta.
RăspundețiȘtergereDar sunt ingrijorat.
Daca nu am milenii la dispozitie, inseamna ca nu am nici o sansa.
O sansa exista intotdeauna, cat suntem in Viata. Iar in zilele din urma, putin va fi mult.
RăspundețiȘtergere