Agatat de un fir invizibil, omul-paianjen se misca sfidand gravitatia deasupra noastra, undeva pe la etajul 8. In mana are o mistrie si un cancioc; in fata lui, coltul balconului.
Viata tanarului alpinist utilitar atarna de un fir de coarda. El vede coarda lui, se increde in ea, ii cunoasre trainicia si limitele. Dar noi cei de jos nu vedem propria coarda si bajbaim orbi fiind.
Oare cine e mai avantajat ?
marți, 11 august 2009
4 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cel de sus nu se teme de moarte, deci clar e mai avantajat ;)
RăspundețiȘtergere@ Gabi - daca nu se teme, eu nu i-as permite sa stea cocotat acolo. Sigur ar face o ghidusie din mult si prost inteles curaj.
RăspundețiȘtergereCa sa intelegi despre ce vorbesc, du-te la o morga: locul e plin de soferi / motociclisti fara frica de moarte.
Nu, Darael...
RăspundețiȘtergerescuza-ma, nu m-am facut inteleasa.
Era corect sa spun ca nu are o obsesie in a se proteja si a nu fi capabil sa infrunte un pericol. Pana la urma si coarda aceea poate sa cedeze in mod accidental si sa nu scape cu viata pe cand cel de la sol e mai putin expus dar mult mai imprudent in consecinta (sau mai neglijent ?)
Pe de alta parte oricine poate muri la volan si nu neaparat din vina sa. Dar asta nu inseamna ca nu mai mergem zilnic cu masina.
Ideea era ceva de genul...
Poate ca postarea ta voia sa sugereze o cu totul alta idee. O sa recitesc si revin.
@ Gabi - gata, am inteles. Ai dreptate.
RăspundețiȘtergere