joi, 13 august 2009

42. Poveste fara sfarsit

Drumul m-a purtat spre o poarta ce se inalta dincolo de Cer. In fata ei era un anunt simplu: "Bateti si vi se va deschide" Am mai auzit eu asta odata am gandit eu, dar am batut. Nu aveam nimic de pierdut.

Si, minune, Marile Porti s-au deschis.
Fara zgomot, fara nici un semn prevestitor, in fata se intindea Sala Cartilor. Daca era sa ma iau dupa cele spuse din batrani, in fiecare carte era scris Destinul unei fapturi. Fiecare faptura cu Cartea sa, fiecare faptura cu Destinul sau. Dar cum sa gasesc Cartea mea ? Sala era imensa, randuri nesfarsite de Carti.

"E cineva pe aici ?" am strigat atunci.
Am strigat simtind ca aici nu se aplica vechiul "Cauta si vei gasi" - prea mare era locul. Cine stie, poate aici era valabil "Cere si ti se va da". Dar cine sa imi dea ? Nu vedem pe nimeni....

Batranul a aparut fara veste.
"Sunt Bibliotecarul. De ce strigi asa ? Deranjezi Cititorii...." Nu vedeam pe nimeni, dar nu puteam sa il contrazic. Era Bibliotecarul, putea sa ma dea afara imediat.

"Scuze.
Mi-ar place sa pot sa imi vad Cartea proprie. Se poate ?"
"Sigur. Hai cu mine."

M-a apucat de mana si am inceput sa calatorim prin sala. Mii, milioane, miliarde de carti treceau in viteza pe langa noi (sau poate noi pe langa ele, nu stiam sigur); nu puteam sa le tin socoteala asa ca am renuntat. Dupa cateva respiratii, m-am trezit in fata unui birou pe care se afla o Carte mare, cea mai mare vazuta pana acum. O Carte cu coperti groase si file nenumarate. Era acolo, stand deschisa, parca ma astepta.

"Uite Cartea ta."
Am fugit intr-un suflet sa citesc, sa aflu, sa cunosc.

Dar paginile erau albe.
"Nu se poate, e o greseala. Ce se intampla ?"
Bibliotecarul radea. "Nimic, ce sa se intample ? E normal. Tu trebuie sa scrii in ea. Uite o pana de Pasare Phoenix. O sa te tina mult timp daca ai grija de ea. Tusul e acolo, in calimara" a mai spus el si a disparut......

Am tras aer in piept si am scris mare, cu litere de aur:

POVESTE FARA SFARSIT
de Darael, Spiridusul Smecherel

"A fost odata ca nicioda.........".
"

Daca ajungeti vreodata pe acolo, in fata portii inchise acum, o sa vedeti un nou anunt: "Bateti cu grija, se scrie o Carte !"

10 comentarii:

  1. Fssshhhh! Ushhhooooor! Tip-tip-tiiip.
    Intrasem pe poarta ceva mai demult. Din coltul in care stau citesc ce-am mai scris, am vazut pe Spiridus si m-am bucurat ca e aici. Imi las marul din care mozoloesc - nu musc, ca fac zgomot - si ma apropii tiptil, sa vad daca e el... El e!
    Ok, ma introc in bucatica mea de loc, captusita cu foi pe care desenez si mai scriu si cantece. Pentru cand mai ies, ca sa povestesc si sa cant.

    Imi place pana ta de Pasare Phoenix. A mea e de pescarus.

    Imi place si linistea asta, de aici. Inspirul curge atat de placut....
    Vezi, literele sunt cu atatea culori. Si cand scrii, se fac si desene, peisaje, cu oameni si animale, si munti, si mari...
    Uneori indraznim sa desenam la margine, aici, unde e "nu-se-vede"-le...

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai mult imi place ca este fara sfarsit, adica e povestea perfecta pentru copii, care nu se termina niciodata... de fapt pentru copilul din noi. Iar asta cu spiridusul smecherel , asortata desigur cu inghetata si nici nu se putea sa uit cu savarina faimoasa :DD, e cea mai colorata, parfumata, romantica, cu multi, multi prieteni si veselie si zambete si cantece si lumanari aromate si bufnite si paianjenusi, e numai pentru Dara, acolo pentru sufletelul lui sa-i incante zilele si noptile :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa ai inspiratie si pana usoara.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mikka - :D

    @ Un boboc - e povestea perfecta, da da da....

    @ Gabi - multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Spor si inspiratie. Si nu uita sa scrii zilnic ca sa-ti tii firul...ca alpinistul acela al tau, coarda.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si daca foile se termina si tu mai ai de scris? Se poate sa mai primesti foi? Se poate?

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Nina - sa am eu atata chef de scris cate foi are Cartea mea. Scriu de o vesnicie in ea si nici nu se cunoaste.

    RăspundețiȘtergere
  8. pe masuta la care scrii, un ceai proaspat si o calimara cu dragoste de viata...
    sa-ti fie pentru inca o bucata de drum...

    RăspundețiȘtergere
  9. Astept sa-ti citesc cartea.
    Foarte frumos povestesti, parca eram in buzunarul tau si vedeam totul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ai pană fermecată ... mă poartă lin prin poarta "poveştii fără sfârşit".

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?