Mare si adanc adevar ai rostit aici. Atat de iscusit stim sa traim in minciuna pe care singuri ne-o faurim, incat nici macar nu ne mai dorim a ne dezbara de ea. E mai comod asa si ne integram mai bine in turma cu ea de gat. Pacat.
Cred ca sunt din ce in ce mai putini cei care isi deschid mintea si sufletul in dorinta de a cunoaste ce-i in jurul lor. Predomina cei care traiesc in lumea din capul lor, care isi fauresc lumi de ceara si incearca si pe noi sa ne convinga de realitatea acestora. Tot aceia ne vor uri, daca le spunem adevarul in fata.
Nu stiu daca ceea ce vad si cred este realitatea si adevarul. Nu cred in realitati si adevaruri relative si personale.
Da, Dara, dar numai daca faci abstractie de toti cei care orbecaie. Ceea ce nu imi vine foarte usor. Oricat ar fi ei de mincinosi, uneori ma ia asa o tristete mare si apasatoare, ma simt neputincioasa sa-i ajut pentru ca nici nu se vor ajutati.
Mare si adanc adevar ai rostit aici. Atat de iscusit stim sa traim in minciuna pe care singuri ne-o faurim, incat nici macar nu ne mai dorim a ne dezbara de ea. E mai comod asa si ne integram mai bine in turma cu ea de gat. Pacat.
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - "integrare in turma", ce descriere plastica. Frumos si poetic in acelasi timp.
RăspundețiȘtergereM-ai intristat.
RăspundețiȘtergereCred ca sunt din ce in ce mai putini cei care isi deschid mintea si sufletul in dorinta de a cunoaste ce-i in jurul lor. Predomina cei care traiesc in lumea din capul lor, care isi fauresc lumi de ceara si incearca si pe noi sa ne convinga de realitatea acestora. Tot aceia ne vor uri, daca le spunem adevarul in fata.
Nu stiu daca ceea ce vad si cred este realitatea si adevarul. Nu cred in realitati si adevaruri relative si personale.
@ Gabi - de ce te intristezi ? O lume de ceara e foarte buna; pui un fitil si gata, ai un opait care te ajuta sa vezi in ceata din jur.
RăspundețiȘtergereDa, Dara, dar numai daca faci abstractie de toti cei care orbecaie. Ceea ce nu imi vine foarte usor. Oricat ar fi ei de mincinosi, uneori ma ia asa o tristete mare si apasatoare, ma simt neputincioasa sa-i ajut pentru ca nici nu se vor ajutati.
RăspundețiȘtergere@ Gabi - pana cand nu o sa-i lasi pe ceilalti, nu o sa mergi mai departe si peste 10 sau 100 de ani ai sa ne povestesti acelasi lucruri.
RăspundețiȘtergereLasa-i pe ceilalti. Are cine sa aibe grija de ei.
Ai dreptate.
RăspundețiȘtergere