Multa lume m-a intrebat de-a lungul timpului de ce nu il ajut pe X sau pe Y. "A ajuta sau a nu ajuta ?" iata intrebarea. O intrebare cu un raspuns mai simplu decat va puteti imagina: depinde.
Lasand la o parte toate lucrurile inutile, toate explicatiile, toate sentimentele, sunt doar 2 situatii cand e vorba de ajutor:
1. Cand cel in aflat in rahat CONSTIENTIZEAZA situatia si cere ajutorul stiind ca are nevoie de el. In aceasta situatie ajutorul poate fi acordat fara ca ulterior cel aflat in nevoie sa uite ca a fost ajutat.
2. Cand personajul cu pricina NEAGA situatia. Atunci nu e nimic de facut. Cum sa ajuti pe cineva care refuza adevarul ? Poti cel mult sa ii spui unde se afla si sa-i prezinti direct, fara menajamente posibilitatile: esti aici, daca faci aceasta, ajungi acolo, daca faci altceva, ajungi dincolo. Alegerea iti apartine ! Atat si nimic mai mult.
Poate o sa fie persoane care o sa ma acuze de duritate.
Eu nu sunt dur. Viata e dura cu toti cei care o dispretuiesc.
Pace tuturor !
marți, 11 august 2009
5 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daaaaa... Cand neaga, nu e nimic de facut. Oricum, nici inainte nu prea e, caci tot omul cu pricina face, dar are parte de un mic sprijin... daca vrea.
RăspundețiȘtergereCu tristete, am reasezat concluzia asta pe locul ei, dupa ce am avut timp si ocazie vreo noua luni sa am pe mama langa mine. Cu balndete, cu rabdare, cata am avut... Cu duritate, cu obraznicie, cata am avut... Am incercat si degeaba. Stiam dinante, dar m-am incapatantat. Degeaba! Neaga, asa cum zici. Yo stiam ca-s nebuna, si am zis asta dinainte, chiar si ei, incercand totusi, cat si cum m-am priceput.
S-a incheiat putin trist, caci nu-si deschide ochii... Alege sa sufere... Alegerea ii apartine. Si mie, a mea.
Viata... Nu e dura, e iubitoare, da tot timpul, dar omul nu doar ca nu vede si nu primeste, ci intoarce spatele si se plange.
Aici mi-a fost si mie dar, si l-am primit: rolul de slavator nu mi se potriveste.
Raman povestitor si atat.
@ Mikka - ai sa vezi ca rolul de povestitor e doar o etapa. Nu-i da alta valoare decat aceea pe care o are !
RăspundețiȘtergereStiu...
RăspundețiȘtergere"si atat" e o smecherie a mea... :))
Ai dreptate :)
RăspundețiȘtergere@ Mikka - ;;)
RăspundețiȘtergere@ Gabi - am dreptate, stiu. Am incercat sa evit cat am putut aceste cai, sa gasesc solutii, dar nu sunt. Sau nu le-am vazut eu.