Citesc bloguri.
Citesc, fara sa comentez. Sar din blog in blog, din blogroll in blogroll. Locuri cunoscute, locuri noi, oameni diferiti, abordari interesante si surprinzatoare..... carti si flori si clipuri si poze si comentarii de tot felul.
Citesc bloguri si realizez ceva incredibil: singurul lucru care e mai mereu prezent e insingurarea autorilor. Dar nu conteaza.
E Luni dimineata si doar peste 3 inghetate si 2 sucuri de morcov va fi din nou Duminica !
aparent.
RăspundețiȘtergerenimeni nu e cu adevarat singur.
sau nu crede asta.
caci altfel, cine ar striga in pustiu fara speranta de a fi auzit?
Eu consider ca este cel mai frumos lucru sa gasesti bloguri care dezbat aceeasi tema in moduri cat se poate de diferite. Parca ii dau un farmec aparte subiectului.
RăspundețiȘtergereDarael, eu zic ca sunt doua categorii:
RăspundețiȘtergere- cei "singuri" care-si striga dorintele sau amaraciunea in neant cu o speranta anume
- cei prea "aglomerati" care vor doar sa fuga de nebunia din viata lor.
Dili,
RăspundețiȘtergereeu cred ca mai sunt si cei carora le place sa isi construiasca universuri paralele in care cuvintele traiesc dupa regulile lor...
@ Ajnanina - poate nu striga; poate doar vorbesc singuri ca sa auda macar propria voce. Si pot face asta chiar si aici, nu le trebuie alte lumi paralele.
RăspundețiȘtergere@ MaMeMiMoMu - este provocator sa vezi cum oamenii abordeaza atat de diferit subiecte identice. Iar daca te uiti si la comentarii poti sa gasesti multe perspective inedite.
@ Dilimache - mult prea multi vor sa atraga atentia asupra lor folosind postarile doar spre a fi bagati in seama.
Hai sa-ti fac o destainuire:am constatat pentru prima oara in acest concediu in care n-am stat deloc pe net ca oamenii (unii) sunt mai frumosi in virtual decat in real fiindca reusesc sa scape de barierele (auto)impuse de ei si de societate si isi arata partea aceea pretioasa si unica - valabil doar pentru cei sinceri.
RăspundețiȘtergereAm privit si simtit comportamentele lor cu mult mai multa atentie (fara sa-mi dau seama ca fac asta)iar cand am ajuns acasa si am inceput sa citesc din nou pe bloguri am facut constatarea de mai sus.
In plan real omul iti spune cam ce-ar vrea el sa auda spus din dorinta de a da bine la reflexia imaginii de sine. In plan virtual apare si cu zona lui vulnerabila dar pura - lasand sa curga de la el si spre el sentimentele, senzatiile.
Ar fi ipocrit din partea mea sa spun ca nu-mi place cand lumea posteaza comenturi. Dar, crede-ma scriu pe blog din 2007, an in care pot numara pe degete numarul de comentarii la postarile mele si totusi asta nu m-a oprit din scris :)
Numai Bine !
PS. Cum faci ? O zi inghetata o zi suc de morcovi ? ;)
...ah,
RăspundețiȘtergerede fapt oamenii sunt aceiasi si in real si in virtual numai ca felul lor de exprimare difera :)
@ Gabi - se pune intrebarea fireasca: cand ii vedem pe oamenii adevarati ? Cand percepem fata lor reala ?
RăspundețiȘtergereAtunci cand ii citim pe bloguri / forumuri / twitter ? Sau cand stam la o bere cu ei sau intr-o sedinta ?
Nici intr-un caz, nici in altul.
Daca vrei sa vezi adevarata fiinta, pune persoana intr-o situatie limita. Poate atunci ai sa vezi o sclipire, dar nici atunci nu e sigur.
Da,
RăspundețiȘtergerenu te contrazic deloc. Situatiile limita releva forta interioara dar si elasticitatea sentimentelor.
Nu mi-ai raspuns: cum faci ? o zi inghetata, o zi suc de morcovi ? (am numarat 5 portii formate din inghetata si suc de morcovi si cinci zile)
RăspundețiȘtergere@ gabi - astazi am abordat o prajitura insiropata, numita frumos "ora 12".
RăspundețiȘtergereAsta dupa o mica inghetata de dimineata, sa fie ziua insorita :D