100. Clipe in Parcul Rozelor

Am cautat astazi pe net sa va recomand ceva poze de la spectacolul de aseara din Parcul Rozelor, Timisoara. Daca nu am aparat foto, trebuie sa caut, ce sa fac ? Uite asa din site in site, am descoperit ca nimeni nu a avut rabdarea sa faca o cronica a spectacolului, sa spuna doua cuvinte despre interpreti, sa aminteasca numele celor de pe scena.

Am zambit amar vazand cum sunt prezentate actiunile culturale, in trei randuri stas, fara nici o personalizare, fara nici o informatie suplimentara in afara titlului si a autorului. Doar la stirile Pro online am vazut un interviu cu Directorul Operei si 2-3 intrebari pentru spectatori.

Ce sa mai spun cand am vazut intr-un ziar local preocuparea lor pentru micii si berea de la intrarea in Parcul Rozelor ? Sigur, omul s-a vazut pus intr-o situatie ingrata; sa scrie despre ceva neobisnuit, despre un spectacol clasic. Cam greu. Mai usor sa spui ca lumea a venit acolo pentru mici si bere.

Hai sa va spun eu cate ceva.
In fata stateau copii pe jos pe beton doar sa vada ceva. Pe laterale, langa orchestra, gardienii s-au luptat toata seara cu ingerasi ce doreau sa navaleasca pana pe scena.

In marginea primului rand, o fata in carucior tinea de mana prietenul; era prima data cand era la opera.

Cine se uita spre spectatori, vedea oameni fredonand si ei. Batrani si tineri, unul langa altul. Chipuri destinse, zambete de multumire, palme aplaudand cand era un moment mai frumos. Glasuri care strigau "bravo" ca apreciere.

Undeva, intr-o margine, un grup de tigani imbracati de sarbatoare, ziceau din cand in cand: "Ce bine suna. E misto ! Maine seara mai venim ? Trebuie sa venim si maine"

Nu o sa gasiti nimic din toate acestea in ziare. Asa ca eu intreb asa, retoric: Unde fac acesti reporteri scoala ? La Spiru Haret studii la distanta ?

E grea meseria de reporter de teren, dar asta nu va scuza incompetenta, delasarea si lucrul de mantuiala !