miercuri, 12 august 2009

33. Despre Credinta

Acest subiect despre credinta incepe de la o explicatie pe care i-am promis-o lui Dilimache.

"Nu stiu insa ce ne facem cu axiomele precum credinta sau eu mai stiu care. Acolo trebuie sa avem coloana vertebrala teapana rau" - spune Dilimache.

DEX online ne spune despre credinta:
CREDÍNȚĂ, credințe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). Loc. adv. În credință = într-adevăr. Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia.

Este o definitie frumoasa, dar este doar o definitie.
In lumea reala, oamenii confunda zilnic Credinta cu dogma, traditiile, superstitiile. Un adevarat amalgam este in mintea lor. Nici nu e de mirare ca actiunile lor raportate la Credinta sunt asa cum sunt.

Eu am sa fac altceva, ceva de neconceput de multi. Am sa dau la o parte dogma. Am sa arunc infloriturile. Am sa ard interpretarile. Si sabloanele. Si tot ce este de prisos. Si am sa va arat ce este Credinta asa cum este ea: pura, simpla si frumoasa. Ma rog, e aprecierea mea. Voi puteti sa aveti ce parere doriti voi.

Dupa procesul de purificare, vedem Credinta asa cum este ea: este Constientizarea si Acceptarea faptului ca Viata este un Dar primit. Atat si nimic mai mult. Simplu.

Auleu, ce ne faci !
Ne vorbesti de misticism. Nu, nu e deloc misticism. E acceptarea Realitatii fara nimic in plus. In rest, tot ce vedeti sunt invelisuri adaugate de oamenii acestor vremuri si de cei care au fost inaintea noastra pe aici.

Dupa cum se vede, nu e nevoie de nici o coloana vertebrala teapana.
E vorba de a accepta Darul Vietii, de a-l imbratisa daca putem spune asta. Si apoi, de a-l pretui cum se cuvine. In NOI, in VOI in primul rand. Si, daca reusim asta, sa-l pretuim si in cel de langa noi. Om, paianjen, fir de iarba, munte sau galaxie cine poate.

Dar incepeti cu VOI daca vreti sa incepeti cu inceputul !

Amu stiti.
Pace tuturor !

12 comentarii:

  1. Pace sa fie !
    Imi place ce-ai spus ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Limba veche este încă şi mai bogată. Credinţă înseamnă şi garanţie ori cauţiune, promisiunea sau angajamentul unei căsătorii, credit comercial... şi, la final lăsat, munca administraţiei sau dările adunate direct de ministerul de Finanţe.

    Iată cum se leagă totul:

    17. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
    18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
    19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
    20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
    21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

    (Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 22)

    RăspundețiȘtergere
  3. da, multi uita ca inceputul trebuie sa il faca ei... ca altfel nici nu pot incepe...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Gabi - am spus cat m-am priceput si eu. Sigur sunt altii care povestesc mai frumos decat o fac eu.

    @ Bibliotecaru - in primul rand, bine ai venit.

    Ah, limba veche.
    Cate intelesuri nu s-au pierdut, cate explicatii erau in vechea limba.... dar astazi nu mai avem acces la ele. Sunt atat de deformate intelesurile incat lucruri normale au ajuns diforme si de neinteles.

    Multumesc pentru citat.

    @ Lollitta - e ceva de bun simt. Dar e mai dificil de aplicat; mai usor e sa spunem sa faca "celalalt" ceva, preferabil si treaba noastra ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. la fel cum CRED eu ca locuiesc la o anumita adresa nuuu, tot credinta e !! Nu vad de ce ar trebui legata de biserica.... sau de darul vietii in mod special. Credinta e o manifestare a .. sa spunem, a increderii, a acceptatii totale, a CEVA, orice ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dincolo de credinta in EU si darul numit viata, credinta adevarata este sa crezi in Bine, ca entitate exterioara tie.

    Si pentru ca suntem prea indragostiti de propriile noastre individualitati, trebuie sa murim spiritual pentru a ne putea naste din nou. Trebuie sa renuntam la noi, cu credinta, pentru a ne putea regasi.

    Asta inseamna pentru mine credinta.

    Sa imi pun sufletul in Palmele lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Un boboc - nu "crezi" ca locuiesti undeva. Chiar locuiesti acolo. Si stii ca locuiesti acolo. Nu ai nevoie sa crezi.

    Stiu, tu nu gresesti; in timp aceasta notiune a credintei s-a extins cu mult in afara semnificatiei de care aminteam eu, ceea ce se vede perfect in explicatiile aratate in DEX. Sa-mi scuzi limitarea explicatiilor la vechiul inteles.

    @ Evergreen - te-am asteptat cu popcorn proaspat. Vrei cateva floricele cu sare ?

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos si simplu 33 ai aici...

    Mai intai, multumesc!
    Apoi... iar multumesc ca nu m-ai pus la zid prea dur.
    Eu ma refeream in acel comentariu la semnificatia nr 5 a credintei.
    Nici un sens din cele prezentate in dictionar nu exprima tot ceea ce ar trebui, fiindca, normal, intotdeauna cuvintele sunt doar dalte de ciopartire a gandului. De aici multe belele.
    Sa-ti spun crezul meu: cred in acest dar, insa vreau sa stiu si cine sau ce si de ce mi l-a facut. Vreau sa fiu demna de el dar bajbai in continuare intre intersectiile acelea cu lumile perpendiculare, haotic si deseori disperat, nereusind sa inchid gura oamenilor si sa le desclestez degetele de pe hainele mele greu incercate.
    Cred in darul vietii, dar nu merit sa cunosc seninatatea deplina fiindca vreau sa si cercetez. Cred ca toate coincidentele sunt un mare fel de a uni clipele vietii noastre si sunt menite a inlantui intr-n mod frumos lucruri aparent lipsite de sens si motiv.
    Cred ca lumea e o imensa ciorba energetica si luminoasa in care patrunjelul, sub forma raului, e iscusit aruncat nu pentru a deranja ci pentru a incanta vreo papila gustativa.

    Cred ca trebuie sa ma hotarasc daca sa privesc viata ca pe un dar sau ca pe o datorie. Da, si in prima situatie ar interveni datoria de a merita acest dar, insa esenta conteaza. Iar faptul ca demonstratia nu se poate face fizxic, ci depinde de fiecare din noi - aceasta da, implica o coloana vertebrala tapana. Daca stii sigur ce crezi, indiferent de dovezi, atunci actionezi ca atare.

    Si stii ce mai cred? Ca viata e o incercare continua de a ne dezbara de orice acoperamant si de a cunoaste adevarul, dar ca sa fim fericiti trebuie sa fim atat de intelepti incat sa stim unde e limita curiozitatii.

    Daca am plictisit imi cer iertare, vreau doar sa ma fac inteleasa si sa imi clarific si eu unele chestii... doar pentru mine, dar pe blogul tau :-))

    Darael, crezi ca se poate comunica cu sufletele mortilor?

    RăspundețiȘtergere
  9. eu n-am incercat cu sufletele mortilor. ca nici cu astea vii nu mi-a iesit... comunicarea. din mom ce ~ toata lumea minte sau e ipocrita.

    :D

    vb aia, despre morti, numai de bine!

    [da, stiu ca nu raspunsul meu il asteptai, dilimache :)]

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Did - la tine comunicarea e unidirectionala. Ii iei pe omi de ceafa, ii lovesti cu capul de realitate si le spui duios la ureche adevarul.

    Socati fiind, nici nu ma mira ca nu iti mai raspund. Si, ce sa-ti raspunda ? "Habar nu aveam si nici nu vrem sa aflam" ?

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?