luni, 31 august 2009

106. Despre flori

Mai tineti minte florile pe care nu le-am daruit si le-am adus acasa ? Au murit in acea seara triste. Dar nu se vede usor acest lucru. Sunt tot acolo in vasul cu apa, in bucatarie. Cineva ar putea sa spuna ca sunt proaspete.

Ma uitam la ele si mi-am dat seama de ce au murit.
Pentru ca nimeni nu le-a multumit niciodata.

Crestem flori, le taiem, le vindem, le punem in vaza sau le dam altora. Dar nici o secunda nu ne gandim la flori. La flori ca flori. Doar nepasare din partea oamenilor. In toata industria florilor (da, totul se face industrial acum), rar gasesti un singur om care sa se gandeasca la ele.

Multumesc floricelelor !

3 comentarii:

  1. Hmmm... Nu numai ca le multumim si ca ne simtim intr-un anume fel cand le avem aproape sau le vedem undeva, dar le mai si urmam exemplul. Intr-un fel, ne asemanam. Oamenii au si ei infloriri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu le multumesc florilor din curtea mea in fiecare dimineata. Sunt asa de frumoase si chiar daca eu plec val-vartej din casa, cand dau cu ochii de ele ma linistesc si imi iau energia pentru o noua zi.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ nina - tu esti un copil special (icon cu hugs)

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?