La ora 20.20 ma uit la usile ferecate ale Catedralei, casa a Domnului, lacas de rugaciune, loc de intalnire cu Divinitatea. Ar trebui sa putem sa intram si sa ne spunem pasurile si nevoile, sa cerem sprijin si indumare.
Dar Dumnezeu e ferecat undeva inauntru.
"Sigur Dumnezeu doarme in noaptea aceasta !" gandesc eu.
Nu, nu-l mai cautati pe Dumnezeu.
E ferecat in biserica lui. Si doarme, ce sa faca altceva Singur fiind ?
Nu e placut sa intelegi ca Dumnezeu e inchis inauntru de 'slujitorii' lui ? Sa nu il deranjeze nimeni...... sau poate ideea era ca El sa nu iasa de acolo, sa ne vada ce facem pe aici prin lume.
Sa stii ca eu am o mare problema cu chestia asta. Nu vad de ce trebuie ferecate bisericile vreodata. Daca acum, la unu noaptea, cineva trece printr-o drama iar pasi sai merg nesiguri cate o biserica, ar trebui s-o si gaseasca acolo, fiindca poate intrand ar putea fi salvat.
RăspundețiȘtergereO singura data m-am dus sa plang intr-o biserica si am avut norocul s-o gasesc, fiindca era ziua. Si chiar m-a ajutat ca nu erau oameni inauntru. Era doar parintele, care atingandu-ma usor mi-a zis "va fi bine", si asa a fost dupa mult timp. Si m-a ajutat, da.
@ Dilimache - in lumea de azi, daca cineva trece printr-o drama, ia un pumn de pastile si apoi suna la 112.
RăspundețiȘtergereSau suna la 0800.... la nu stiu ce numar gratuit de asistenta. Sau face alte chestii ciudate.
Da, toti ajung sa vorbeasca cu alti oameni; cu Viata insasi nu prea vorbeste nimeni. Indraznesc sa spun ca nu mai vorbeste CHIAR nimeni.
O lume unde punem pe altcineva intre noi si Viata ! O lume a interpusilor, a intermediarilor, a mijlocitorilor - preoti, descantatori, sfinti, psihologi....