La trei pasi de carare, un cap gri-maroniu se ridica deasura ierburilor arse de soare. Un ochisor se uita la mine urmarindu-ma.
"E periculos" - suna verdictul.
Asa ca fazanita sare spre cer cu batai de aripi. In urma ei, alte trei fazanite la fel de curajoase o urmeaza.
vineri, 21 august 2009
5 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
pe ce carare ai fost tu cu figura ta de tip periculos? :D
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - ai sa razi. Mergeam intre Timisoara si Dumbravita, o comuna care s-a unit cu orasul si nu le desparte decat o tabla indicatoare.
RăspundețiȘtergereUndeva pe acolo, intre parcuri de vile nou construite, e o parcela destul de mare de vanzare.
Si, daca tot era nelocuita, fazanitele si-au spus "De ce nu ?"
hai mai Dara, tu care esti un dulce :DDD..insa eu cred ca ai iesit din casa cu mustati, ramase de la frisca aia pusa cu polonicul si crede-ma si eu as fi putin derutat :DDDDDDDD
RăspundețiȘtergereCe-or sa faca ele cand se va ivi cumparatorul?? Cerul o fi casa lor, dar forta gravitationala le e impotriva... si unde era fazanul-bibanul?
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - nu recunosc nimic ;)
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - o sa se mute cu 500 m mai departe, un adevarat efort pentru ele. Dar pe tovaras nu l-am vazut, poate era intr-un bar deschis in apropiere :D