duminică, 29 noiembrie 2009

220. Orasul de lapte

O cana de lapte s-a rasturnat peste oras.
Ma plimb prin orasul alb-laptos, pe un drum nestiut, plin de surprize.

Aici si timpul s-a oprit in loc.
Doar rasuflarea mea misca valatuci de aburi.

Sub o salcie pot sa spun ca ploua; tot trotuarul e ud de lacrimi.... trista e salcia aceasta. Inspirati au fost cei care i-au spus salcie plangatoare.

Doi ochi galbeni apar din departare. Animalul pe patru roti trece in viteza pe langa mine nebagandu-ma in seama. La volan vad chipul soferului luminat fantomatic de luminile de bord; un chip albastru ireal.

Catelul apare brusc si dispare la fel dupa ce trece pe partea cealalta a strazii ocolindu-ma (sunt periculos pentru oricine la aceasta ora, si animalele ma evita). Ma face sa ma gandesc la goliciunea strazii, miracol – in mod normal, masinile stau cuminti ocupand toate cele patru benzi....

Undeva, dincolo de lume, se crapa de ziua, pamantul de cer despartindu-se.
Rabdator fiind, o sa vad cand o sa vina si aici o alta zi. Aici, in orasul de lapte.....

2 comentarii:

  1. a venit.
    inca nu o vezi de ceatza.
    aroma de lapte cald e in aburul din jurul buzelor tale.
    mai dormi un pic, cand vei deschide ochii o sa vezi soare.
    trag un pic paturica... :)
    mie nu mi-e teama :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Ajnanina - a aparut soarele intre timp :D

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.