vineri, 18 septembrie 2009

151. "Asteptand", o Viata intreaga "asteptand"

De cand venim in lume, pana cand plecam, suntem setati sa primim. Asteptam sa primim si ni se pare normal acest lucru. Stam pasivi doar doar vine ceva sau cerem activ ceea ce dorim.

Plangem cand suntem copii ca sa primim ce avem nevoie, cerem o clipa de ragaz cand trebuie sa plecam din lume.

Intre aceste momente, aproape toata viata ne-o petrecem analizand ce am primit, cerand ceva sau asteptand sa primim. Toata energia, toata atentia, toate eforturile noastre sunt indreptate asupra a ceea ce am primit, primim sau vom primi.

Asa suntem crescuti, educati, indoctrinati.
E firesc sa nu cunoastem alt mod de a ne manifesta.

Suntem un popor unde crestinismul e religia acceptata de majoritatea populatiei.
Cred ca toata lumea a auzit de

"Tatal nostru care [...]
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi..."

sau clasicul
"Inger ingerasul meu
ce mi te-a dat Dumnezeu
eu sunt mic tu fa-ma mare
eu sunt slab tu fa-ma tare..."

Asteptari, cereri, rugaminti, dorinte.....

In familie, apoi la scoala si mai apoi in societate asteptam sa fim apreciati, laudati, recompensati fizic, material, moral, sufleteste, sau in nenumarate alte forme. Sa primim una sau alta. Rasplata e ceva atat de normal pentru noi incat o consideram ca fiind ceva implicit. Sarim muscati de fund daca nu primim ceea ce asteptam. Si evitam sa facem sau sa experimentam orice nu ne-ar aduce ceva. Cat mai mult, cat mai bun, cat mai si mai....

Ca un aspect particular al ultimelor decenii este autocererea.
Am trecut de la a cere celorlalti la a ne cere noua. Sa fim cei mai buni, sa ne autodepasim, sa facem, sa dregem, sa avem rezultate, sa facem, sa obtinem. In toate domeniile, atat cele manuale, cat mai ales intelectuale sau sufletesti. Doamne fereste sa nu putem sau sa nu reusim. Oh, ce tragedie.

Va place cum Traiti ?
Daca DA, de ce ?
Daca NU, care ar fi solutia ? Cum vedeti voi schimbarea ?

Nu va grabiti cu raspunsul. Si nu va inspirati din raspunsurile altora care o sa fie mai indrazneti decat voi. Eu nu plec niciunde. Si astept rabdator sa-mi spuneti ce simtiti voi.

15 comentarii:

  1. Felicitari pentru blog, in primul rand!

    In al doilea rand, legat de ceea ce ai scris, e mai greu sa zici ca iti place cum traiesti daca te raportezi la nivelul social din Romania.
    Daca insa te referi la bucuria ca esti sanatos, ca ii ai pe cei dragi langa sufletul tau, ca il vezi pe cel de langa tine mai multumit decat ieri, atunci as putea sa-ti zic cu tarie: "Da, imi place cum traiesc!!!"

    RăspundețiȘtergere
  2. :( nu am solutii pentru asta. rar constientizez lucrurile astea. ma dor. incerc sa ma schimb. uit.

    as vrea sa nu mai am pretenii si asteptari. e f important

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Sandy Belle - Multumesc.

    Ca raspuns, nu e vorba de Romania, China sau Sudan. E vorba de tine, si numai despre tine. Conditiile exterioare nu sunt semnificative in descrierea situatiei.

    Si spui ca iti place ?
    1-0 pentru "imi place".

    @ Evergreen - cand stai "nemiscat" o viata intreaga, e normal sa ai carcei cand incepi sa te deplasezi.

    Pun 1 pct pentru nu ?
    Acum este 1-1 imi place/nu-mi place.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am momente cind imi place cum traiesc, adica sunt fericita doar ca exist si ca exista si cei de linga mine. Am notat ca in acele momente sunt odihnita si casa e curata (adica n-am de aspirat, spalat…etc).
    Dar in general nu ma odihnesc suficient, in casa nu-i terminata curatenia … fizic, psihic, sufletesc sunt 0. Solutia rapida ar fi sa iau pastile de dormit si sa-mi angajez menajera.
    Nu am cum sa angajez menajera… asa ca solutia la care m-am gindit ar fi sa incerc exersez Iubirea cu copacul/floarea … oamenii pina voi simti ca daruiesc Iubire. Si in momentele in care ma voi ruga, ma voi ruga sa inteleg ce trebuie fac (parca ai spus o data ca intotdeauna primim raspuns eu ma rog sa-l si inteleg), ma voi ruga sa inteleg sa Traiesc si sa Iubesc.

    Cum vad schimbarea? Pai daca m-as schimba as incepe sa Traiesc.
    Catalina

    RăspundețiȘtergere
  5. mie imi place cum traiesc.
    desigur ca se poate si mai bine, dar ma consider privilegiata de soarta din multe puncte de vedere.

    cererea si asteptarea mi se par rele doar cand sunt excesive; imi place sa cred ca traiesc un relativ echilibru intre a cere, a oferi, a darui, a primi si a refuza...

    in forma asta ti se pare ok?
    http://metemorfoze.blogspot.com/2009/06/secretul-din-spatele-secretului.html

    mie cererea nu mi se pare potrivita cu asteptarea...

    si, nu stiu cat de potrivita cu momentul mi-am adus aminte de o vorba de-a lui Jacques Salome, in ideea ca cererea e buna:
    ,, terorismul dorintei ca celalalt sa-si doreasca nu la sa loc minunii unei dorinte adresate celuilalt"

    RăspundețiȘtergere
  6. eu cred ca a avea asteptari e un semn bun. e mai grav cand nu mai astepti nimic si mergi inainte doar din inertie. asta ca sa punctez aspectul negativ al problemei.
    in rest, in general se uita ca pentru a putea primi trebuie sa mai si dai. in lumea asta totul se echilibreaza...

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa este, asa crestem, ne asteptam sa primim inainte de a oferi. DAR, si iata cum vine si vestea buna: asa 'crestem' (evident in umbra celor mai mari, care la randul lor au crescut in umbra altora si a alatra.. si tot asa, deci in umbra ultimelor cateva mii de ani). In realitate, fiinta umana este eminamente energie creativa, care exista prin a darui. De aceea si singura modalitate de a fi fericiti, impacati si armoniosi cu noi insine este sa oferim. Interesant ca tocmai astazi am postat un motto sugestiv: Cauta bucurie in ceea ce oferi, nu in ceea ce primesti.

    Altminteri, ma bucur ca ti-am intalnit blogul. Toate frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu, nu imi place cum traiesc si nici unde traiesc... De ce? Pentru ca nu fac ceea ce imi doresc, ma simt presata, ma simt obligata... la servici ma duc ca trebuie sa iau un salariu sa-mi platesc creditul la banca, la piata ma duc pentru ca trebuie sa pun ceva pe masa, in parc ma duc pentru ca trebuie sa plimb copilul, desi atmosfera este incarcata de mizerie, dezordine, oameni fara bun simt (unii desigur)... De ce nu mai imi place? Pentru ca atunci cand ma relaxez "vad" altfel viata mea, in alt loc, cu alt job...
    "Visez" sa am o ferma de animale, undeva in Austria (ar zice o emisiune de pe TVR1), cu pajiste cat cuprinzi cu ochiul, ma vad cu cizme de cauciuc in picioare printre vite, cu galeata de balega si una de lapte... sau ma vad vanzatoare la tutungeria din orasul de langa ferma... de ce nu imi indeplinesc asta? pentru ca sunt slaba, nu lupt pentru visele mele, mi se pare ca lupt singura... si renunt!Schimbari radicale ar trebui sa fac si nu stiu daca pot sa o iau de la capat!
    Este foarte adevarat... simt povara autocererii... mereu mereu vreau altceva de la mine! Nu ma multumesc cu cat duc azi... vreau mai mult maine... simt ca ne-am nascut sa luptam zilnic pentru ceva, pentru cei din jur sau pentru noi!
    Banuiesc ca abordarea nu e cea corecta... insa mediul inconjurator, recunosc, ma influenteaza spre 100%... din pacate!
    Ceea ce vreau si voi lupta sa schimb este viitorul copilului meu... vreau sa mearga unde isi doreste si sa faca ceea ce simte...voi reusi oare? Nu stiu...
    Schimbarea in ceea ce ma priveste... sper sa o reusesc macar 10%; am un teren la tara si imi fac gardul... pana la ferma nu ajung... insa un foisor si o ceasca de ceai, trandafiri cataratori si vita de vie, brazi si piersic... o sa avem!
    Pupici si o seara visand!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu doar acum putina vreme m-am hotarat sa schimb ceva, fiindca nu-mi placea. Si acum tot "nu" as raspunde, si asta, culmea, fiindca astept totusi ceva de la viata si de la mine insami. Tu stii, fiindca ma ajuti si-ti multumesc.

    Incerc, pentru a schimba ceva, sa gasesc explicatii, sensuri, sa privesc inainte. Daca deschid ochii, le intrezaresc pe toate, daca nu, continui cu aceiasi ochelari de cal comozi.


    Zilele-astea am tot incercat sa vad partea adevarata si frumoasa a vietii. Chiar am reusit, si am descoperit ca asa a trebuit sa simt pentru a fi puternica, si a trebuit sa fiu puternica pentru a sprijini doua persoane in spital, basca trei copii acasa. Nu ma asteptam, acum astept sa treaca si mai vars o lacrima, maine poate va fi mai bine.

    In fond, cheia e sa inveti cum sa te scuturi de hainele astea grele, dupa aceea depinde numai de tine daca si cand le mai imbraci.

    Sanatate si minte sa avem!

    RăspundețiȘtergere
  10. vorba aia "moaca ingrasa si pomana face falci". Pace, detasare, echilibru, LINISTEEEEEEE, ahhh ce frumos suna ! De asta ne si nastem sa ne ARDEM zgura dorintelor, pentru ca apoi sa ne dorim mai mult si mai superior, pana ajungem sa ne multumim ca doar existam. Un varf de munte, o ceasca de ceai sau cafea aburind si stat asa in liniste si privind in zare, si un prieten uman sau animal nu conteaza. Asta e asa mai la interior, ca ce este la suprafata, D-zeu cu mila, ma apuca sfarseala :DD

    RăspundețiȘtergere
  11. Are maica-mea o vorba: pentru a primi ceva in viata mai intai trebuie sa dai.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Catalina - poate e momentul sa nu te mai "rogi" sa primesti, ci sa te bucuri de ceea ce ai. Pentru ca ai tot ce ai nevoie; priveste in jur si in tine si ai sa vezi ca asa este.

    Cerand in continuare, nu mai ai "timp" sa vezi toate acestea.

    @ Ajnanina - interesanta abordare.
    Stii ce a fost extraordinar cu linkul ? Nu se incarca nimic scris, erau doar copacii... si atunci am spus DA !

    Apoi a aparut si gata.

    @ Lollitta - echilibru, calea de mijloc, bunul simt, buna cuviinta, buna masura si dreapta judecata..... ai dreptate.

    @ Simply Red - welcome !
    Sa daruim ? De ce nu ? Dar e atat de greu.... trebuie sa spargem carapacea indoctrinarii.

    Frumos motto. Oare cati il folosesc ca si cale in viata ?

    @ Claudia - e mai simplu decat crezi sa realizezi ce visezi. ia-ti cizmele, masinuta si in concediu, mergi in Austria, bate la o poarta si munceste 7 zile sa vezi daca ceea ce visezi iti si place in realitate.

    Nu e tocmai simpla viata la o ferma. Si greu gasesti acolo romantismul pe care il arati aici.

    Iar copilul va creste cum DORESTE si cum va alege ! Nu cum doresti tu. Asa cum si noi traim exact cum am ales si cum alegem in fiecare clipa.

    @ Dilimache - bine ai venit in gasca celor care "mor pentru altii". E o etapa, o sa scapi de ea cand o sa renunti sa faci lucrui in locul altora, atunci cand o sa incerci sa traiesti in locul lor.

    Nu ai sa ajungi nici indiferenta, nici dura. Deloc. Ai sa poti sa ajuti cu mult mai mult pe toata lumea pentru ca nu o sa te "imprastii". Amu degeaba iti spun cum este.

    Inca mai consideri ca trebuie sa duci poverile tuturor. Dar, pentru numele lui Allah / Manitou si Zeus, stii ca suntem 6 miliarde pe aici ? Cum o sa duci greutatile tuturor ?

    @ Un boboc - la suprafata e un munte real si o ceasca de ceai aburinda pe o veranda. iar prietnul ? Unul e sigur langa tine. raspunde la numele "un boboc". Cand ati discutat ultima data ?

    @ April - mama ta a crescut in alte vremuri, la alta scoala. Invatatura a fost buna. Acum, cati din generatia ei aplica acea invatatura ? 1 la suta ? 1 la un milion ? Da, asa cum spuneam,greu cu practica.

    Si inca ceva: multi inteleg acele vorbe in sensul: "sa dam CA SA PRIMIM". Deci tot pe primit sunt concentrati.

    RăspundețiȘtergere
  13. Darael :)))
    pai vezi puterea cuvantului... :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai dreptate, mutltumesc!

    Catalina

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?