Nichita Stanescu - SOMNUL SI TREZIA
(Necuvintele, 1969)
Fiindca nici eu nu-ntelegeam nimic
si nici tu
am crezut ca suntem de-o seama.
Ne-am marturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela ca existam...
Dar era noapte si, vai, dimineata,
cumplita vedere,
m-am trezit cu tampla pe tine
galbenule, snopule, graule.
Si m-am gandit - Doamne,
ce fel de paine voi mai fi fiind
si eu,
si pentru cine ?
Cat de frumos!
RăspundețiȘtergere