duminică, 6 septembrie 2009

122. Clipa cand totul amane in urma

Cand nu mai e nici drum in fata,
cand poteca s-a sfarsit
cand calea s-a terminat....

Deschide Aripile si
Lasa Viata sa te invete sa Zbori.

Dincolo de drumuri
dincolo de poteci
dincolo de cai.....

3 comentarii:

  1. E o placere sa ma reintorc acasa si sa citesc lucruri frumoase.

    Imi vine asa un oftat. Oftatul calatorului care se odihneste la un popas si asculta o poveste.

    E un lucru special in viata cand ne intalnim cu alti calatori la cate un popas, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. ooooo mai poet, mai inspirat ca la plecare...;))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Gabi - la orice popas calatorii desfac tolbele cu povesti. Firesc ca acele locuri sa fie locuri (si clipe) speciale.

    @ Un boboc - de la murele intalnite in cale mi se trage ;;)

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?