marți, 1 februarie 2011

330. Indoctrinari (III)

Un boboc spunea...

Ahh si ce doare aceasta indoctrinare, si chiar daca percepem la un moment dat ca alta e realitaea mortii tot nu reusim sa ne detasam, si sunt multe altele in special ceva care genereaza teama. ok, acum insa cum facem sa percepem realitatea, adevarul...

Cum facem sa percepem realitatea si adevarul ?
Este cu mult mai simplu si mai usor decat cred multi.

Deschidem ochii sa vedem,
Deschidem urechile sa auzim,
Deschidem mintea sa percepem
Deschidem sufletul sa traim

Trebuie sa fim atenti, vigilenti, prezenti in fiecare clipa.

Facand toate acestea, putem sa verificam prin ceea ce percepem si traim ceea ce ni se prezinta de unii sau altii ca adevar. Da, fiecare poate sa descopere singur ce e adevar si minciuna in ceea ce primeste de la societate, familie, scoala sau religie.

Nu este foarte greu, este nevoie doar de putin exercitiu ca sa ne obisnuim sa separam faptele reale de parerile preconcepute, sa nu le judecam si sa vorbim despre ele asa cum sunt.

Exercitiu simplu: descrieti tot ce va inconjoara intr-o zi in propozitii scurte fara sa folositi epitete, comparatii, descrieri suplimentare.

Exemplu simplu:

O fata merge in fata mea.
Afara ploua.
La televizor vorbeste X cu Y.

Incet incet o sa incepeti sa vedeti realitatea fara a folosi judecati de valoare (afara e "urat" / fata din fata mea arata ca o tarfa cu sanii iesiti afara / sluga lui basescu iar isi recita poezia la tivi.... si tot asa); multe din aceste judecati de valoare fiind de fapt prejudecati acumulate in timp.

Experimentati singuri si incercati sa invatati lectiile pe care le primiti in timp ce experimentati ceva. Numai asa o sa invatati. Nici mersul cu bicicleta nu l-ati invatat privind la altii sau ascultandu-le povestile despre mersul pe bicicleta.

Succes tuturor !

2 comentarii:

  1. multumesc, dar e tare apasatoare sensatia de parca m-ai pus sa descos tot ce am cusut atata amar de vreme, plus ca-ti trebuie si mult curaj sa-ti urmezi instinctele, sa nu-ti pese de judecata lumii si a altor bruiaje din jur. Dar daca asta e singura cale si daca vreau sa ajung la liman atunci ... sa vad pana unde ma duce curajul si increderea

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Un boboc - toti, fara exceptie am cusut la randul nostru nestiind ce facem.

    Gandeste-te la Buddha cati ani de post si privatiuni i-au fost necesari ca sa descoase obisnuinta cu bogatia (starea de a fi bogat). E numai un exemplu clasic.

    Asa si noi, fiecare trebuie sa renuntam la obisnuinta data de o prejudecata sau alta. Si, da, este exact judecata lumii pentru ca tocmai lumea ti-a oferit prejudecata dupa care abordezi acum tot ce te inconjoara.

    Unde o sa ajungi ? Este o intrebare buna. Dar raspunsul poti sa il dai numai tu, la final.

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?