"De ce faci ceea ce faci ?" m-a intrebat odata.
Am incercat sa-mi raspund.
Pentru bani ?
Pentru a face bine ?
Pentru a invata ?
Pentru ca imi place ?
Pentru, pentru...
Dar nici un raspuns nu-mi parea multumitor, nici unul nu era suficient. Tacerea era din ce in ce mai grea pana cand, cu umilinta si un nod in gat (recunoasterea e intotdeauna grea) am spus: "NU STIU !"
"Pana la urma ai raspuns corect. Acum stii ca habar nu ai de nimic.
Gandeste-te cate nu faci fara sa ai nici o idee de ceea ce faci, de ce o faci si care sunt consecintele faptelor tale."
joi, 10 februarie 2011
12 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru ca asa simt ca e bine sa fac. Asta nu se pune? Arta de a anticipa consecintele vine tot din experimentare si ratari repetate cred... desigur ca nu le poti anticipa pe toate, dar asa n-am mai face/spune/visa nimic, nu?
RăspundețiȘtergereMulte din cele cate facem sunt pentru ceilalti. Omul e egoist din fire, dar si mandru. De aceea pica des in propria-i capcana si ultimul om pentru care face cu adevarat ceva este el insusi. Cat de des renuntam oare la conveniente si obligatii sociale si ne spunem: azi vreau sa privesc cerul! si nimic sa nu ne clinteasca din hotarea noastra??!
RăspundețiȘtergereSunt o cautatoare.
RăspundețiȘtergereCaut motive.
In mine si in ceilalti.
Zambesc uneori amar, uneori senin in fata pretextelor.
Ma intereseaza cele mai ascunse motive, inclusiv cele pitite in inconstient si nu prea lesne de dibuit; asta ca sa nu spun ca uneori nu sunt deloc magulitoare.
Mai greu e cu ceilalti si asta pentru ca exercitiul desprinderii de propria persona il resimt ca tare dificil si aproape niciodata complet. Riscul de a amesteca propriile trairi cu ale celuilalt e mare.
La intrebarea " de ce faci ceea ce faci " , uneori spun " chiar nu stiu ! " . Dar asta in sine e o provocare. Si ma apuc de cautat. Si uneori chiar gasesc sau imi imaginez ca gasesc, adevaratele motive.
@ Dili - e musai sa anticipam tot, tot ?
RăspundețiȘtergere@ MeetTheSun - "pentru ca trebuie" este una din cele mai groaznice indoctrinari cu care defilam in viata.
@ Lotusul - pentru tine am o intrebare simpla: ce treaba ai tu cu motivele celorlalti ?
Ma refeream la ceilalti ce traiesc langa mine si fac parte, intr-un fel sau altul din viata mea.
RăspundețiȘtergereDar sunt curioasa si in privinta celorlalti.
Pur si simplu sunt curioasa.
Evident, nu mereu.
Momentele de curiozitate se impletesc cu cele in care sunt superficiala.
Iar daca sunt curioasa, inseamna ca am gasit eu ceva acolo.
In rest, chiar n-am nici o treaba cu nimeni :)
scuze de offtopic, testez cat e de complicats a comentezi pe un blog pe blogspot si am 2 observatii:
RăspundețiȘtergere1. nu e chiar atat de greu (dar tot mai simplu e pe wp)
2. nu exagerez, am cautat vreo 15 secunde locul unde trebuie sa comentez (este un mic text care se pierde...), daca nu as fi dorit musai neaparat sa postez, as fi renuntat, sunt sigur ca multi alti vizitatori fac asta ;)
@ Lotusul - ceilalti fac parte din viata ta ? Cati din ceilalti sunt semnificativi si importanti pentru tine ca sa le cunosti motivele si vietile ?
RăspundețiȘtergereUnu, doi, 100, 1 milion ?
Dar cu restul de 6 miliarde ce faci ?
Poate acel cineva care ar fi numarul 5 miliarde (si un pic) ar putea sa te invete ceva, dar pana la el ti-ai irosi toata viata cautand si privind.
De ce spun irosit ?
Pentru ca nu poti sa te vezi pe tine atata timp cat iti sta gandul la ceilalti. Chiar daca ceilalti ii reduci la o singura persoana, nu te mai vezi pe tine.
@ Stefan Murgeanu - aici, la mine nu exiata subiecte offtopic asa ca nu ai de ce sa te scuzi.
RăspundețiȘtergereStiu de ce nu se prea vede zona cu comentarii. Pentru ca am o gramada de floricele si eu: acele aprecieri de la final. M-am jucat intr-o zi si am uitat sa le scot.
Of.
RăspundețiȘtergereComplicat.
Cred mult in faptul ca nimic nu e intamplator. Si de ceva vreme, datorita cuiva, mai cred si ca intalnim exact oamenii de care avem nevoie.
Deci, sigur nu voi intalni sase miliarde de oameni. Si, chiar asa, ce sa fac eu cu atat de multi oameni ?
Deci din miliardele astea, eu intalnesc unu, hai sa zicem doi si asta pentru ca-mi place cifra doi.
Si parti din mine, habar n-am daca multe sau putine si oricum asta nu conteaza, pot sa vad in acel unu, doi sau cati ori fi. Si ei la randul lor, vad parti din ei, in mine.
Ca un joc cu oglinzi.
...
Pe de alta parte, sunt momente in care e cam greu sa te vezi pe tine cand stai sa-l descifrezi pe celalalt.
O sa aleg o cale de mijloc.
Undeva la raspantia dintre insingurare si acel unu, doi..
@ Lotusul - nu e nimic complicat.
RăspundețiȘtergerePoti sa ii vezi pe toti cei 6 miliarde dar sa nu te preocupe ce fac, ce gandesc, ce simt; sa nu te raportezi tu la ei.
In plus, trebuie sa ii vezi doar ca existenta si sa te bucuri ca exista, neasteptand ca ei sa intre in viata ta cumva.
La final, pentru ca ai spus de cei foarte apropiati, sa ai grija la sentimentul posesiei. Sa nu ii legi de tine ca posesie, acel infricosator "al meu, a mea".
exact, a crede ca putem anticipa distruge resurse si farmec :-)
RăspundețiȘtergere@ Dili - cine poate renunta la farmec ?
RăspundețiȘtergere