duminică, 13 februarie 2011

337. Dumnezeu intemnitat

M-am oprit cateva minute sa privesc o biserica cu gratii* la geamuri. "Iata ceva ciudat" ma gandeam eu pana cand am vazut si alarma, acel tip de alarme stupide care palpaie galben semnalizandu-si prezenta.

Gratii la geamurile unei biserici ?
Alarma ?
Pentru ce ?
Ca sa nu intre hotii mi-ar spune naivii.
Dar eu stiu ca ele sunt acolo ca sa il tina incuiat pe Dumnezeu in biserica sa nu iasa cumva in lume. Cine ar putea sa il accepte pe Dumnezeu liber printre noi ?

*e vorba de biserica din Piata Traian, Timisoara

4 comentarii:

  1. Mi-am imaginat o scena:
    Soare, cer albastru si porumbei. In fata unei biserici, un batran simplu imbracat, cu barba stufoasa si ochi blanzi. Si treactori. La un moment dat, unul se opri si intreba:
    - Ce faci tu batranule aici ? Hranesti porumbeii ?
    Batranul zambi si nu spuse nimic. Trecatorul continua:
    - Cand ma uit la tine, simt ceva. Ceva cald in inima. Parca as sta in fata lui Dumnezeu. Dar...Dumnezeu n-are cum sa se plimbe liber pe strazi, nu ? El locuieste in biserici.
    Batranul inchise pentru o clipa ochii. Apoi ii deschise, prinse palma trecatorului intr-a lui si plin de seninatate spuse:
    - Dumnezeu n-are nevoie de biserici. Il poti gasi oriunde, daca il ai in inima ta. Trebuie doar sa cauti.
    Trecatorul surase. Isi simtea inima zvacnind in piept, ritmic si linistit. Facu un pas sa plece, apoi se gandi sa-i multumeasca batranului. Cand intoarse capul, acesta nu mai era acolo.
    Se intreba, fara sa stie de ce, daca nu cumva alti oameni l-au luat pe batran si l-au dus inapoi in biserica. Isi spuse ca si daca s-ar fi intamplat asa, asta n-ar fi contat prea mult pentru batran. Pentru el era important ca oamenii sa-l gaseasca oriunde. In inima, pe un camp sau chiar intr-o biserica.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...de cateva zile ma framant, de tot atatea am descoperit blogul tau. Sunt o straina sau...poate doar un suflet umbland liber pe aici.Mi-am dorit sa-ti scriu un comentariu la ultima postare numai ca nu m-am priceput, n-am reusit. Voiam, in primul rand, sa scap de sentimentul de "tras cu ochiul pe gaura cheii", am vrut sa stii ca uneori citesc ce scrii. Apoi voiam sa te intreb cum ti-ar fi daca...fiecare respiratie ti-ar fi peste puteri si doar din vointa inconstienta o faci, cum ti-ar fi daca fiecare clipa ti-ar consuma din viata inmiit (raportat la o existenta"normala"). Daca fiecare dimineata straluceste artificial, fiecare noapte iti ofera disperare si orice faci necesita imens curaj? Adica, daca fiecare clipa de viata te consuma cat te-ar consuma 5 ani si asta in fiecare zi, de un timp? Cand simti ca viata se scurge din tine in mod inexorabil, tanar fiind? Mi-ai raspunde ca se aseamana cu depresia ori poate doar cu necredinta. Nu, e doar viata. Atat!
    P.S.1: acesta este un mesaj de iubire, imi doresc sa-ti ofer o alta perspectiva si nimic altceva. P.S.2: Dumnezeu e pretutindeni, nu prea are timp sa stea prin Biserici.
    Iarta-ma daca ai sa te simti suparat in urma mesajului meu, sterge-l de indata si fa ce a spus inteleptul, daca asa vei simti, arata indiferenta celui care-ti pare ca incearca sa-ti faca ordine in viata.
    Dumnezeu sa te manga cu mainile sale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai postat intr-o data de 13 (destin sau intamplare?)Si-acum iti dau copy-paste de la un alt post al tau:

    Al 13-lea,
    Cel care uneste
    cel care e nenumit
    Cel care e nevazut
    Cel care e uitat

    Cel care e acolo, in centrul tuturor.
    Te salut.. pin` la o noua revedere!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Anonim - mulumesc pentru aducerea aminte.... de mult nu m-am gandit la al 13-lea.

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?