In unele seri, seri de sambata, cuminti si linistite precum fetele de la scoala primara, imi vine sa strig spre Luna.
"De ce nu o faci ?" ma intreaba Inima.
"Nu stiu, nu am incercat niciodata. Poate nu am suficient curaj" raspund eu in gand neavand curaj nici macar sa raspund cu voce tare.
Fara sa bag de seama am iesit afara si am pasit pe nisipul fierbinte ce sa repezit sa-mi imbratiseze talpile.
Am strigat spre Luna plina.
Am strigat tot ce aveam pe suflet.
Si nimeni nu a observat nimic.
Pentru ca nimeni nu era in Desert alaturi de mine.
Nici macar propria umbra; disparuse odata cu Soarele. Tradatoarea !
Sunt singur in Desert.
Eu, Luna si strigatul meu. Singur-singurel.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
18 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mai incolo eram si eu, un strigat timid, aproape ca nu-mi auzeam glasul..insa in interior urlu.
RăspundețiȘtergere@ April - dupa iarba verde de la casa ta nu se spune ca esti in desert langa mine. Sau poate ai descoperit oaza fermecata ;;) ?
RăspundețiȘtergereEiiii... Draga Darael, e "doar chestiune de comunicare"... :)) si de perceptie :)))
RăspundețiȘtergereIn timp, o sa vezi ca poti sa ai placute surprize. In Luna e cineva...
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/07/omul-din-luna.html
Asta am descoperit eu. Tu poate vei face alta descoperire...
pe mine azi m-a ingitit un leu in desert. apoi a scos cateva ragete in pustiu. inutil, dupa parerea mea (o parte a mea privea detasata toata scena, fara a fi deranjata de faptul ca tocmai fusese ingitit corpul cu care ma identificam pana atunci).
RăspundețiȘtergeresi mie mi se paruse ca sunt singura acolo, si probabil ca si el a crezut la fel.
daca as fi stiut ca si tu erai pe aproape poate as fi cerut niste clipe de ragaz sau de amanare, cat sa stam un pic de vorba... asa, de-o ultima dorinta.
cred ca desertul este foarte viu, mai ales cu luna deasupra. plina sau goala...
Luna a fost trădătoarea.Umbra era acolo.Se ascunsese.Ai speriat-o cu strigătul tău.
RăspundețiȘtergerebine ar fi daca nu am avea nimic pe suflet strans in viata, ca tare ne mai place sa adunam, si sa reusim sa trecem detasati mai departe, sa ramanem usori, atunci nu ar mai fi nevoie sa strigam sa ne scuturam de aceasta greutate dar... oricum Luna fata buna, te-a mai usurat de povara si a impartit cu tine.. rari sunt acesti prieteni ! Noapte buna fericitule :)) !
RăspundețiȘtergere@ Mikka - omul din Luna era ocupat cu omul din Soare si inca 2-3 prieteni; jucau biliard cu asteroizii, nu aveau timp de mine.
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - stai un pic; mintenas vin sa gadil pe burta pe leul-cel-fioros. O sa rada si o sa se tavaleasca pe jos si atunci ai sa poti sa iesi fara griji pe poarta (gura) larg deschisa.
@ Un boboc - oare Luna m-a sustinut ? Sau desertul ? Sau umbra mea ? Cine poate spune ? Sunt oricum departe, urmarindu-mi strigatul; poate intr-o zi am sa gasesc oaza lui April.
@ Sebra - umbra mea cea sperioasa era scufundata in nisip; mi-as pus ca a alunecat pe o duna.
multumesc, am iesit...
RăspundețiȘtergeregadilatul a fost eficient, leul rade si acum :))
am invatat chestii interesante in burta leului, iti povestesc cand ne vedem :))
http://yfrog.com/1h3333lp
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - astept, astept
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - ce frumos.
Nimeni nu e singur, nici măcar când e singur...:)
RăspundețiȘtergere@ Florina R. - mai era Luna, umbra mea ascunsa in nisip, un leu in departare... inghesuiala mare in singuratatea mea.
RăspundețiȘtergereEram si eu acolo, dar n0ai avut ochi sa vezi, erai pregatit doar pentru strigatul tau. :D
RăspundețiȘtergere@ Nina - am o scuza: imi cautam umbra ascunsa in nisip.
RăspundețiȘtergereDarael, de ce oare in lumea viselor e liniste si orice strigat il destrama de indata??
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - pentru ca uitam atunci de vise, devenind atenti la strigat. Ca si cum intoarcem capul.
RăspundețiȘtergereProbabil Luna stie fiecare poveste de-a noastra, vazandu-ne in fiecare noapte visele, dar noi nu avem curaj sa le vedem singuri...
RăspundețiȘtergere@ Rappa_ru' - Luna nu vede nimic. E preocupata cu propriile vise. Vorba cuiva - i se rupe de noi.
RăspundețiȘtergere