Se plimba prin padure. Inima ii era deschisa catre zumzetul tuturor vietatilor, catre mangaierea vantului si catre fosnetul frunzelor... de aceea, a cumparat toata padurea.
Apoi a facut in ea alei, ca si altii sa se poata bucura de natura.
Fara sa-si dea nimeni seama, au aparut terasele si debarcaderul pe malul lacului. Padurea forfotea de oameni veniti la plimbare la sfarsit de saptamana. Locurile de joaca frematau de multimea copiilor.
Si asa s-a ridicat prima locuinta, ca urmare a dorintei unei familii sa stea in mijlocul naturii. Blocurile ulterioare au venit firesc. Si autostrada, si mallurile.
Acum doar cate un copac se mai vedea pe ici-colo, ratacit intre betoane si sticle. Este si acum o padure acolo. O padure de betoane. Cu alei de beton. Cu parinti si copii si bunici cu inimi de beton.
Cine mai avea timp si dispozitie sa se gandeasca la paduri ? Au fost odata. Am auzit asta, dar nu ne intereseaza.
"Nu mergem la mall astazi ? Au reduceri la bere. Si vedem si expozitia aceea de produse ecologice."
"Hei, unde mi-ai ascuns insigna cu "salvati planeta" ?"
sâmbătă, 10 octombrie 2009
6 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unde a fost greşeala?La faptul că a cumpărat pădurea sau că a vrut să se bucure şi alţii de acea pădure?
RăspundețiȘtergereAcum ne bucurăm că au reduceri la mall.
Aaa...şi-a găsit insigna cu "salvaţi planeta"? Dacă nu,spune-i că se vând la raionul de suveniruri de la etajul 1.
@ Sebra - greseala ? Nu e nici o greseala. Sunt doar alegeri si consecinte ale lor. Amu, daca unele nu ne plac, asta e. Trebuie doar sa schimbam acel ceva. Chiar daca e mai greu decat ne putem imagina.
RăspundețiȘtergereNici nu stii ce greu este sa faci sa bata iar o inima de beton.
Inca e in stadiul de vis o oaza de gazon cu multeee flori... sa fie refugiul meu!
RăspundețiȘtergereParcurile, strazile, blocurile... nu mai sunt ca alta data... parca nici lumina nu mai seamana cu cea de acum 20 ani! Nostalgie...
A fost alegerea unora... consecintele altora!
@ claudia - respiram si noi cum putem, unde putem.
RăspundețiȘtergereSalvati planeta...dar nu uitati sa puneti niste borduri si betoane sa ne iasa si noua banu' gramada...ce tara avem:D
RăspundețiȘtergere@ Rappa_ru' - nu e numai la noi. Este peste tot, din beijing pana in NY, Londra sau Sidney.
RăspundețiȘtergereO lume de beton pentru oameni de beton.