Toate intrebarile noastre au un raspuns. Da, intotdeauna primim raspuns la intrebarile noastre. Singura problema (nerezolvata) este de a accepta raspunsul primit, chiar daca acesta este de multe ori altul decat cel asteptat.
Ati asteptat vreodata degeaba un raspuns ?
Nu cred. Intotdeauna raspunsul vine.
Singul secret este in a pune o intrebare corecta si in acceptarea raspunsului. Nimic mai mult.
luni, 30 noiembrie 2009
19 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acceptarea inseamna uneori renuntarea in a mai spera. Si tocmai speranta ne face sa credem ca poate, poate vom primi intr-un final raspunsul dorit. Ei, dar cum totul are o limita vine si ziua cand spui: This is it!
RăspundețiȘtergerepana la acceptare, mai e recunoasterea...
RăspundețiȘtergereintrebarea pusa intr-o anumita forma asteapta raspunsul asemanator... si poate sa moara de foame, nestiind ca exista si altceva comestibil in afara de paine... inghetata, de exemplu :)))
Se mai spune"Dacă nu ţi-a plăcut răspunsul nu trebuia să pui întrebarea", dar cel mai corect este să avem răbdarea de a primi răspunsul dorit şi să-l interpretăm la justa valoare.
RăspundețiȘtergerePupici geaninoşi peste normă!
da, ce-mi place chestia asta cu intrebarea. nu mă prind niciodată să întreb ce trebe.
RăspundețiȘtergereeu accept foarte greu un răspuns. asta după ce l-am descusut
.. si nu intotdeauna primim raspunsul de la cel caruia ii punem intrebarea. Ochii mari, urechile ciulite.
RăspundețiȘtergereIntrebare 1: care este povestea ta, spiridusule?
Intrebare 2: ce suntem noi pentru tine?
Intrebare 3: O sa ne zici cand vom fi prea bagaciosi?
Intrebare 4: Chiar ai inghetata in frigider?
Uneori, răspunsul de la celălalt vine cu o așa mare întârziere (și nu mai are nicio putere), încât, între timp, chiar tu ți-ai răspuns.
RăspundețiȘtergere@ April - speranta ? Nu e speranta ce traiesc oamenii asteptand raspunsuri. Mai degraba incredere ca raspunsurile o sa le intareasca convingerile... da, aceasta incredere e zdruncinata periodic. Doar ca unii sunt asa de incrancenati in incremenirea inimii lor incat nu accepta nimic altceva decat ceea ce le spune indoctrinarea lor....
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - raspunsurile vin de multe ori altfel decat am trait noi pana atunci. Dorind sa nu ne schimbam, "traducem" raspunsurile in cuvinte / notiuni / trairi cunoscute, refuzand realitatea.
RăspundețiȘtergere@ Geanina Codita - multi nu pun niciodata intrebari, din nefericire...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru pupici. I-am pus bine pe obrajor.
@ Evergreen - nu e usor sa inveti. Deoarece punand intrebari, inveti / cunosti si raspunsurile.... iar in timp, incepi sa TE cunosti pe TINE si pe CEILALTI.
RăspundețiȘtergereFiecare raspuns ne poarta pe acest drum.
Spui ca descosi raspunsurile. Nu e rau. E important sa precizez ceva: e vorba de RASPUNSURI. De ADEVAR. De Raspunsurile date de Univers, de Viata.
Nu de raspunsuri date de oameni-furnici la ceea ce sunt intrebati, raspunsuri date ca alternativa la "nu stiu, nu cunosc, ma depaseste".
@ Dilimache - poate pentru ca nu se pun intrebari cui trebuie. Eu le pun Vietii in general. Dar multe raspunsuri le-am primit de la oamenii din jur, raspunsuri date de multe ori fara sa stie ce imi spun :D
RăspundețiȘtergere4. Acum nu am inghetata in frigider. Am cochetat cu ea ieri in real, dar nu am luat; am lasat pe alta data :D
@ Mana - rare sunt ocaziile cand avem NEVOIE de raspunsuri de la ceilalti. In general asteptam confirmari la ceea ce stim (sau ni se pare ca stim) deja.
RăspundețiȘtergerePoate de aceea sunt aceste intarzieri, ca sa putem sa "ducem" raspunsurile.
daaaa confirmarile, astea sunt cele mai bune si cele mai puternice pentru ca in general daca intrebi pe cineva ceva, el raspunde , dar da un raspuns ca si pentru el, nu pentru mine. Si desigur pe langa confirmari mai sunt si raspunsurile date de tine, dar astea sunt mai speciale asa, au o alta incarcatura, desi nu am pretentia ca ai avea raspunsurile pentru cineva, dar oricum ... ;)) Pacat ca traim intr-o lume care nu mai crede in spiridusi
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - eu cred in spiridusi si zane, in iele si spirite ale muntelui, apelor si padurilor, ale florilor si pasarilor....
RăspundețiȘtergereSunt aici, langa mine, sorbind din apa vie langa izvor.
esti un fericit cu o asa gasca minunata, mult mai placut sa te bucuri cu ei decat cu oamenii sau ce a mai ramas din oameni
RăspundețiȘtergereeu sunt putin cam...neortodoxa in privinta asta daca pot spune asa: accept un raspuns numai daca este pe placul meu. in caz contrar ma fac ca nu l-am auzit...nu cred ca este de bine
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - cand inchid ochii, ma bucur si alaturi de oameni. Ii vad peste tot, in Afria, in India, in Pacific plutind pe o barca....
RăspundețiȘtergereDe ce sa nu ma bucur de oameni acolo unde sunt ei ?
@ MaMeMiMoMu - este o abordare usoara si "placuta" dar consecintele sunt evidente; o sa ajungi la un moment cand realiatea te va face sa o accepti asa cum este... nu e usor de dus acea clipa.
RăspundețiȘtergerecred ca tu te bucuri de ce sunt oamenii in esenta lor, dar eu inca vad exteriorul si e tare neplacut incat cateodata si un prieten animal e mai placut ca sa nu mai spun de o gasca de spiridusi, elfi, si ce or mai fi :)), o lume de basm prin lumina si bucuria ei
RăspundețiȘtergere