privesc la tine aici ca pe o fereastra mai Dara, la o alta lume, si o fac cu placere, dupa ce ma intorc din lumea din jur unde toate sunt pe dos, unde cateodata simt cum pur si simplu-mi tipa sufletul de indignare. Aici e clipa de liniste ce-mi permit si eu, asa pentru sufletul meu.. big hugs spiridusule cu acvariul tau cu tot :))). Spun liniste pentru ca felul tau, modul tau de a observa viata, degaja asa o liniste placuta....
@ Un boboc - nimeni nu te da "afara" de aici. Poti sa stai cat iti doreste inima. Si poti sa iei cu tine tot ce doresti... dar sa ne lasi ceva frisca si noua :D
da, acceptarea presupune limitare si umilinta, si cui ii place... e greu sa tragi cumva in jos cand orgoliile de om atotputernic iti arata in sus. Cred ca asta vrea sa ne spuna si Biblia, sa acceptam uneori fara a cerceta totul, astfel ne e noua mai usor. De nu, zbuciumul fie cu noi.... si ce greu e sa te zbuciumi!
De acceptat cu inima larga si fara emotii ,ca e bun sau rau ci perfect pentru momentul respectiv din viata ,ne e cel mai dificil de inghitit ,ca asa cu dintii strinsi a ura si cu :n-avem incontro trebuie sa acceptam,asta e viata n-ai ce sa-i faci , dar in fundul sufletului neimpacati ,asta cred ca o mai facem destul de des si chiar foarte multi ,dar acceptarea aia deplina ,senina ,de care vorbesti tu ,e foarte rara ,capitularea totala vine nesperat de dureros din pacate la foarte muli oameni si usor doar la cei cativa ce au cunoasterea sau sufletul pur -ferice de cei saraci de orgolii si la cei ce s-au preocupat mult de propiul interior, de desteleniri ale propriului suflet coborat in materie . si vine din inima cand mintea s-a linistit, altfel se revolta .
privesc la tine aici ca pe o fereastra mai Dara, la o alta lume, si o fac cu placere, dupa ce ma intorc din lumea din jur unde toate sunt pe dos, unde cateodata simt cum pur si simplu-mi tipa sufletul de indignare. Aici e clipa de liniste ce-mi permit si eu, asa pentru sufletul meu.. big hugs spiridusule cu acvariul tau cu tot :))). Spun liniste pentru ca felul tau, modul tau de a observa viata, degaja asa o liniste placuta....
RăspundețiȘtergerete simti atat de usor... dupa...
RăspundețiȘtergeresi da, atat de greu cand e doar aproape-aproape...
@ Un boboc - nimeni nu te da "afara" de aici. Poti sa stai cat iti doreste inima. Si poti sa iei cu tine tot ce doresti... dar sa ne lasi ceva frisca si noua :D
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - da, e atat de greu cand esti atat de aproape...
RăspundețiȘtergereda, acceptarea presupune limitare si umilinta, si cui ii place... e greu sa tragi cumva in jos cand orgoliile de om atotputernic iti arata in sus. Cred ca asta vrea sa ne spuna si Biblia, sa acceptam uneori fara a cerceta totul, astfel ne e noua mai usor. De nu, zbuciumul fie cu noi.... si ce greu e sa te zbuciumi!
RăspundețiȘtergere@ DiliMache - cam asa. Dar incearca sa spui acest lucru celor din jur.
RăspundețiȘtergere... incerc sa mi-o spun mie si nu ma ascult deloc, dar deloc! :-(
RăspundețiȘtergereDe acceptat cu inima larga si fara emotii ,ca e bun sau rau ci perfect pentru momentul respectiv din viata ,ne e cel mai dificil de inghitit ,ca asa cu dintii strinsi a ura si cu :n-avem incontro trebuie sa acceptam,asta e viata n-ai ce sa-i faci , dar in fundul sufletului neimpacati ,asta cred ca o mai facem destul de des si chiar foarte multi ,dar acceptarea aia deplina ,senina ,de care vorbesti tu ,e foarte rara ,capitularea totala vine nesperat de dureros din pacate la foarte muli oameni si usor doar la cei cativa ce au cunoasterea sau sufletul pur -ferice de cei saraci de orgolii si la cei ce s-au preocupat mult de propiul interior, de desteleniri ale propriului suflet coborat in materie .
RăspundețiȘtergeresi vine din inima cand mintea s-a linistit, altfel se revolta .
@ DiliMache - te ascultam noi ;;)
RăspundețiȘtergere@ do re mi - ce frumos ai descris. da, chiar asa si este.
RăspundețiȘtergere