miercuri, 25 noiembrie 2009

216. Boala omenirii

Omenirea este bolnava.
Singuratatea este boala ei.
Indiferent ce declaram, fiecare om este singur in lume.

In mod normal, aici ar fi sfarsitul acestui articol. Dar stiu intrebarile si nedumeririle ridicate de aceasta tema. Asa ca o sa va provoc sa spuneti TOT ce ganditi, simtiti si traiti jumatatii voastre, celui mai bun 'prieten', parintilor sau cui doriti voi. Aratati-va ASA cum SUNTETI. Apoi, cereti 'la schimb' acelasi lucru.

Ati reusit ?
QED.

28 de comentarii:

  1. am facut acest exercitiu aseara....am destainuit rezolutia mea la o problema care m-a macinat 8 luni deja, prietenei mele cele mai bune....nu se mai putea...am analizat ....singura....ca altfel nu ajungeam la solutie...sunt cam incapatinata si nu cred nimic (aproape) din ce mi se spune....trebui sa aflu eu cum si ce.....si in urma destainuirii am ajuns sa nu mai fiu singura care stie....am avut cui impartasii ce simt.....e minunat....

    RăspundețiȘtergere
  2. Din experienta, zic ca tot ce am destainuit ca simt, gandesc, VREAU... s-au intors impotriva mea: ba eram prea pretentioasa, ba idealurile mele sunt prea inalte, ba o luam in freza cu propriile mele cuvinte, ba nu sunt inteleasa... ba ca gandesc prea mult!
    Asa ca am o lectie de la viata: cel ami bine ramai singur cu gandurile tale, cu simtamintele, zici doar ce este necesar si incerci sa lupti pentru ceea ce iti doresti foarte mult... pe mutzeste!... nu e ideal, insa e minunat sa fii tu cu tine insuti! Uneori...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei, nu era nevoie sa-mi demonstrez asta pentru a ma asigura ca ai dreptate. Stii, s-a intamplat sa spun TOT ce gandesc minus, poate, o fractiune infima, sau poate chiar tot - dar nu unui cunoscut, ci unui prieten virtual. Povara propriilor ganduri e mult prea mare pentru cei carora te-ai aratat intr-un anume fel.
    Tu ce crezi, a spune tot e un risc de a ramane singur? Poate retinerea vine doar de la teama de a nu fi judecat sau de a te vedea in adevarata lumina a adevarului. Tu cum de reusesti sa fii fericit.... cand spui ca esti singur? oricum, sunt prea multe notiuni de definit pentru a putea discuta despre asta... si poate ma depaseste. Stiu doar ca cine a zis ca "toata nefericirea noastra vine de la incapacitatea de a fi singuri"
    avea dreptate. Si asta inseamna, deseori, negarea singuratatii.

    RăspundețiȘtergere
  4. singuri vom fi forever pana cand nu o sa ajungem sa spunem cum spunea Isus, 'Eu si Tatal una suntem'. Singuratatea e data de cat de mult esti departe de tine insuti, si nu conteaza ca esti cu o multime de prieteni, si nici cat de empatica e relatia cu cineva. Pana la un punct e langa tine te intelege, dar exista o limita dupa care cuvintele nu mai pot exprima nic, ci doar tacerea, dar sunt putini care comunica prin tacere si chiar si tacerea are o limita, dupa care ESTI si atat. Cel putin asa cred....si este adevarat ca atunci cand comunici, te destainui cuiva SINCER, atunci te simti mai putin singur, pentru ca cel de langa tine e mai aproape de tine, pentru ca i-ai permis sa intre in casa ta, in intimitatea ta... insa sunt oameni care nici sinceri nu mai pot fi, si-i simti cand incep sa spuna ceva, parca ceva din mine ma face sa plec, pare nesimtire dar asta simt :)))). Nu stiu daca ati observat dar atunci cand oamenii sunt sinceri, parca respiri asa un aer mai curat, si se face placuta atmosfera acolo, chiar daca vorbesc de lucruri neplacute facute de ei si sa tot discuti asa

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu intotdeauna poti lasa garda jos, devii vulnerabil. O carte deschisa risca sa-si rupa foile. Acuma nici cealata extrema...ci undeva la mijloc...si putin mister nu strica.

    De ce crezi ca daca spui TOTUL nu mai esti singur? Ce sau cine iti garanteaza ca celalalt va fi la fel de deschis ca tine? Dupa ce iei palme de la viata sufli si in iaurt.

    Uneori imi place sa fiu doar eu cu mine, ramane intre noi ce discutam si nu implica riscuri :D

    RăspundețiȘtergere
  6. @ iulia crisan - este, dar tot nu ai spus TOT. Si nici ea nu ti-a spus TOT.

    Ma gandeam ca nici noi nu ne spunem NOUA tot-tot. Cum am putea sa spunem altora atunci ?

    RăspundețiȘtergere
  7. @ claudia - o lectie interesanta ai primit, nu ? Dar lectia nu este suferinta data de ceilalti. Lectia este alta, una la care nu ne prea gandim: lectia este intrebarea "NOI cum am "primit" ceea ce ne-au spus / aratat ceilalti ?"

    Sincer, TU cum ai reactionat in acele situatii ? Nu spune aici. Spune-ti tie.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ DiliMache - pe Pamant nu este nimeni in viata care sa fi spus TOT cuiva. Oricui. Nici macar Cerului.

    Ce frumos ai spus de "povara propriilor ganduri", da,foarte frumos.

    A spune TOT nu e un risc sa ramanem singuri. Oricum suntem singuri. Riscul este o minciuna, o iluzie. cat despre judecata, suntem oricum judecati in permanenta.

    Si eu judec oameni si fapte. Inca nu am reusit sa scap de acest obicei prost. Cand o sa scap de el, o sa fiu precum Budha, dar atunci nu o sa mai fiu 'eu', o sa fiu EU... dar mult mai e pana atunci.

    Cum sunt eu fericit ?
    Incercand zilnic sa fiu altfel decat ieri. Fiecare pas e o bucurie si ma uit doar la aceasta bucurie si la pasii mei marunti (batuti de multe ori pe loc).

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Un boboc - ca alta observatie de facut: cand oamenii sunt sinceri (atat cat pot ei sa fie), se vorbeste foarte putin... da, pauzele sunt mai lungi decat vorbele... e chiar frumos ce se intampla atunci.

    RăspundețiȘtergere
  10. sigur, in special cand se mai si ofteaza asa, din suflet

    RăspundețiȘtergere
  11. @ April - exact aceasta este problema: vulnerabilitatea. Dar este o problema falsa, o indoctrinare cu care am crescut.

    Daca ai spune cuiva TOT, ai fi altceva decat ceea ce esti acum ? Aceasta este intrebarea la care nu raspundem...

    RăspundețiȘtergere
  12. Dar cui foloseste sa spun tot? Mie, ca ma scap de "povara"? Uneori te simti cu sufletul usor dupa, insa alteori din contra, impovarezi sufletul celuilalt. Si nu stiu daca asta ma face sa ma simt mai putin singura.

    RăspundețiȘtergere
  13. uiti de singuratatea ta cand dai de a altuia...
    mi-aduc aminte de un moment de constientizare a singuratatii unui om de la care asteptam consolare...
    in cabinetul lui, unde venisem teoretic sa fur meserie, mi-am abandonat cateva din armuri si am acceptat sa vorbesc despre dificultati si despre dorinta de a avea pe cineva alaturi (umar, punct de sprijin)in depasirea lor...
    si-a infipt bine coatele in birou, fatza in maini si mi-a zis:
    ,,in fatza problemelor tale esti singura ca o p***!"
    ...rostind clar denumirea vulgara a simbolului virilitatii.
    raspunsul meu a fost un hohot de ras care a tinut aproape o saptamana - nu continuu, ci doar cand imi aminteam...
    mi-am dat seama a un psihoterapeut e si el om si se simte si el singur... iar in momentul in care i-am perceput tristetea si singuratatea profund umana, problemele mele au devenit mult mai simple... iar ajutorl sperat d ela el neimportant...

    RăspundețiȘtergere
  14. Unii dintre noi am fost educati sa nu ne exteriorizam sentimentele, am fost educati sa aratam alt tip de personalitate. Modelele noastre au fost alte persoane care in opinia ‘educatorilor’ nostrii au reusit, si noi trebuia sa copiem acele modele, crezind ca ‘educatorii’ vor fi mindrii de noi. In final am ajuns si noi sa ‘uitam’ ce sentimente avem, ce vrem sa fim, pur si simplu incercam sa gasim um model si sa-l imitam in drumul nostru spre ‘reusita’ cu orice pret.
    Ei... se pare ca uneori pe acest drum al ‘imitarii’ o parte din noi ajunge si se intreaba ce vrea de fapt, ce simte de fapt sau de ce avem senzatia ca suntem singuri desi linga noi sunt multe persoane, unele chiar dragi noua.
    In primul rind cred ca ar trebui sa fim sinceri si rabdatori noi cu noi, pentru a simtii ce vrem sa facem, cum vrem sa fim, ce meserie ni-i se potriveste si ne aduce bucurie (cel mai probabil o meserie care nu aduce o realizare finaciara, de fapt realizarea financiara am fost invatati sa o urmarim). In incercarea asta de a fi sinceri si de a discuta noi cu interiorul nostru ... ne intelegem pe noi asa cum suntem si daca mai reusim sa ne mai acceptam asa cum suntem atunci cred ca poti sa te arati ‘ASA CUM ESTI’ si celor de linga tine. Fiind tu atit de impacat cu tine, cel de linga tine nu te judeca.
    Poate ca poporul asta este bolnav de singuratate... dar eu zic ca abia acum multe persoane incearca sa inteleaga ce vor cu adevarat, incearca sa descopere cum sunt. Si ne trebuie la fel de multa rabdare si sinceritate-cum avem cu noi- si fata de ceilalti care abia acum pornesc pe drumul sinceritatii fata de ei.

    Si undeva in mine sper si simt ca nu suntem un popor bolnav de singuratate!
    Catalina

    RăspundețiȘtergere
  15. Niciodata nu santem singuri daca incepi sa simti forta vietii in tine ;singuratatea iti apare ca un bau-bau doar cand te percepi separat de ceilalti ca persoana dar este doar un stadiu intermediar care odata ajuns la maxima sfasiere se transforma in altceva ,ceva in tine incepe sa miste, sa te mangaie, sa te incurajeze,totul e doar sa fii atent la aceasta voce din adancul tau , odata trecut pragul asta niciodata nu -ti mai este frica de singuratate, nu te mai sperie si nu mai iei decizii in disperare de cauza ;am trait si eu ca orice om singuratatea absoluta a fiintei si crancena ei durere dar a fost un moment cu ani in urma cand mi-am dat seama ca era doar o iluzie a mintii si ca la nivel sufletesc santem toti una -chiar zilele astea cu alegerile s-au simtit multe de la ceilalti - /in ce priveste destainuirile catre ceilalti eu mi-am facut praf multe relatii in care am spus aproape tot [inclusiv adevarul] dar asta nu m-a impiedicat sa o fac din nou si din nou ,chiar imi zicea cineva: fii si tu mai diplomata ,nu mai fii asa deschisa ,e asta e, probabil suferinta interioara in momentele alea era asa de mare incat radea orice bariera a ratiunii ,incat destainuia ca sa afle solutii sau sa se usureze sau sa se cunoasca ;nu-i rea ideea ta dar ,ca un om care am procedat asa ,iti spun ca a venit un moment in care aparent tot ce am destainuit s-a intors impotriva mea si daca m-as fii speriat stii ce as fii facut ?n-as mai fii avut incredere in nimeni ,dar eu stii ce am facut? am continuat sa spun ,sa destaiunui si am aflat ulterior ceva fabulos :in felul asta m-am cunoscut pe mine ,am aflat ce am in minte si suflet ,nu m-am gandit niciodata ca devin vulnerabila si imi amintesc si acum cand credeam ca ma poate rani cineva cu vorba -nu ,nu poate ,are doar puterea pe care i-o dai tu, de la nivelul de constientizare pe care te afli, cu cat incepi sa te cunosti mai bine, orice dezvaluiri ai face sau ai spune despre tine ,nu -ti mai vin ca un bumerang in frunte ,te imunizezi ,devi inocent ,golit ,curat ,de aia voi spune mereu adevarul,indiferent de reactia celuilalt, pentru ca ma elibereaza .

    Cat despre ce mi s-au destainuit ceilalti mie ,pot sa spun un singur lucru [ nu stiu daca e mult sau putin]ca nu sant tradatoare si secretele care sant prea mari si simt ca m-ar devora ,daca nu le scot din mine ,ma duc intr-un loc special si le spun pamantului ,altfel cred ca as exploda ,el le tine bine ,chiar daca unele sant foarte complicate .dar aici e mult de lucru si se cere un maximum echilibru ,discernamant si delicatete pentru ca omul e un mecanism atat de fragil !un surubel usor descentrat si gata se strica tot mecanismul .

    RăspundețiȘtergere
  16. nu avem cum spune tot....cateodata acel tot nici nu poate fi transpus in cuvinte.....il traim....si il traim singuri de cele mai multe ori...nimeni nu simte pentru tine si poate doar cu tine...insa niciodata la fel ca tine....si poate nu suntem asa de singuri pe cat credem....ne avem pe noi....si cateodata ne este de ajuns.....

    RăspundețiȘtergere
  17. @ April - cui foloseste ? Tuturor. Nu e vorba ca numai tu sa te deschizi, ci si celalalt sa se deschida... multe neintelegeri s-ar rezolva astfel.

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Ajnanina - o interesanta abordare a problemelor... nu am spus niciodata cuiva asa ceva. Hmmmm, poate ar trebui daca tot determina hohote de ras :D

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Catalina - de ce crezi ca poporul acesta e altfel ? Si noi suntem singuri-singurei.

    RăspundețiȘtergere
  20. @ do re mi - o abordare interesanta. Dar rezonva problema profunda ? Nu. E doar o adaptare la ceea ce traim zilnic. O metoda de supravietuire daca se poate spune acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  21. @ iulia crisan - ne avem pe noi, dar nu prea ne este de ajuns dupa cum vedem zilnic.

    RăspundețiȘtergere
  22. Poate rational refuz eu sa cred ca suntem singuri-singurei. Rareori am eu senzatia ca toti suntem la fel(oameni, copaci..., nu numai poporul nostru).
    Si ma gindesc ca atunci cind am crezut ca am fost sincera eu fata de mine, si am spus si cu voce tare... nu m-am simtit singura.
    Catalina

    RăspundețiȘtergere
  23. La urma urmelor in zilele noastre cam asa sta treaba: fiecare pentru bucatica sa, pentru particica sa. Nu ne mai intereseaza ce se intampla in stanga sau in dreapta.
    Si cel mai ingrozitor lucru pe care il aduce singuratatea este ca nu mai stim sa spunem :"multumesc!"

    RăspundețiȘtergere
  24. @ MaMeMiMoMu - eu spun multumesc chiar singur fiind.... dar nici nu stii ce putini aud ceea ce le spun (icon trist).

    RăspundețiȘtergere
  25. sau poate ca unii oameni nu mai stiu sa creada in acest cuvant

    RăspundețiȘtergere
  26. @ MaMeMiMoMu - eh, oamenii.... oamenii furnici, ce sa cer de la ei ?

    RăspundețiȘtergere
  27. Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!

    RăspundețiȘtergere
  28. @ Anonim - bine ai venit. Multumesc pentru gandurile tale bune, dar nu stiu cine o sa mai discute pe aici.

    Eu am renuntat sa mai scriu... poate provoci tu lumea sa discute pe un forum sau un blog...

    Succes.

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?