Omenirea este bolnava.
Singuratatea este boala ei.
Indiferent ce declaram, fiecare om este singur in lume.
In mod normal, aici ar fi sfarsitul acestui articol. Dar stiu intrebarile si nedumeririle ridicate de aceasta tema. Asa ca o sa va provoc sa spuneti TOT ce ganditi, simtiti si traiti jumatatii voastre, celui mai bun 'prieten', parintilor sau cui doriti voi. Aratati-va ASA cum SUNTETI. Apoi, cereti 'la schimb' acelasi lucru.
Ati reusit ?
QED.
miercuri, 25 noiembrie 2009
28 de comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
am facut acest exercitiu aseara....am destainuit rezolutia mea la o problema care m-a macinat 8 luni deja, prietenei mele cele mai bune....nu se mai putea...am analizat ....singura....ca altfel nu ajungeam la solutie...sunt cam incapatinata si nu cred nimic (aproape) din ce mi se spune....trebui sa aflu eu cum si ce.....si in urma destainuirii am ajuns sa nu mai fiu singura care stie....am avut cui impartasii ce simt.....e minunat....
RăspundețiȘtergereDin experienta, zic ca tot ce am destainuit ca simt, gandesc, VREAU... s-au intors impotriva mea: ba eram prea pretentioasa, ba idealurile mele sunt prea inalte, ba o luam in freza cu propriile mele cuvinte, ba nu sunt inteleasa... ba ca gandesc prea mult!
RăspundețiȘtergereAsa ca am o lectie de la viata: cel ami bine ramai singur cu gandurile tale, cu simtamintele, zici doar ce este necesar si incerci sa lupti pentru ceea ce iti doresti foarte mult... pe mutzeste!... nu e ideal, insa e minunat sa fii tu cu tine insuti! Uneori...
Ei, nu era nevoie sa-mi demonstrez asta pentru a ma asigura ca ai dreptate. Stii, s-a intamplat sa spun TOT ce gandesc minus, poate, o fractiune infima, sau poate chiar tot - dar nu unui cunoscut, ci unui prieten virtual. Povara propriilor ganduri e mult prea mare pentru cei carora te-ai aratat intr-un anume fel.
RăspundețiȘtergereTu ce crezi, a spune tot e un risc de a ramane singur? Poate retinerea vine doar de la teama de a nu fi judecat sau de a te vedea in adevarata lumina a adevarului. Tu cum de reusesti sa fii fericit.... cand spui ca esti singur? oricum, sunt prea multe notiuni de definit pentru a putea discuta despre asta... si poate ma depaseste. Stiu doar ca cine a zis ca "toata nefericirea noastra vine de la incapacitatea de a fi singuri"
avea dreptate. Si asta inseamna, deseori, negarea singuratatii.
singuri vom fi forever pana cand nu o sa ajungem sa spunem cum spunea Isus, 'Eu si Tatal una suntem'. Singuratatea e data de cat de mult esti departe de tine insuti, si nu conteaza ca esti cu o multime de prieteni, si nici cat de empatica e relatia cu cineva. Pana la un punct e langa tine te intelege, dar exista o limita dupa care cuvintele nu mai pot exprima nic, ci doar tacerea, dar sunt putini care comunica prin tacere si chiar si tacerea are o limita, dupa care ESTI si atat. Cel putin asa cred....si este adevarat ca atunci cand comunici, te destainui cuiva SINCER, atunci te simti mai putin singur, pentru ca cel de langa tine e mai aproape de tine, pentru ca i-ai permis sa intre in casa ta, in intimitatea ta... insa sunt oameni care nici sinceri nu mai pot fi, si-i simti cand incep sa spuna ceva, parca ceva din mine ma face sa plec, pare nesimtire dar asta simt :)))). Nu stiu daca ati observat dar atunci cand oamenii sunt sinceri, parca respiri asa un aer mai curat, si se face placuta atmosfera acolo, chiar daca vorbesc de lucruri neplacute facute de ei si sa tot discuti asa
RăspundețiȘtergereNu intotdeauna poti lasa garda jos, devii vulnerabil. O carte deschisa risca sa-si rupa foile. Acuma nici cealata extrema...ci undeva la mijloc...si putin mister nu strica.
RăspundețiȘtergereDe ce crezi ca daca spui TOTUL nu mai esti singur? Ce sau cine iti garanteaza ca celalalt va fi la fel de deschis ca tine? Dupa ce iei palme de la viata sufli si in iaurt.
Uneori imi place sa fiu doar eu cu mine, ramane intre noi ce discutam si nu implica riscuri :D
@ iulia crisan - este, dar tot nu ai spus TOT. Si nici ea nu ti-a spus TOT.
RăspundețiȘtergereMa gandeam ca nici noi nu ne spunem NOUA tot-tot. Cum am putea sa spunem altora atunci ?
@ claudia - o lectie interesanta ai primit, nu ? Dar lectia nu este suferinta data de ceilalti. Lectia este alta, una la care nu ne prea gandim: lectia este intrebarea "NOI cum am "primit" ceea ce ne-au spus / aratat ceilalti ?"
RăspundețiȘtergereSincer, TU cum ai reactionat in acele situatii ? Nu spune aici. Spune-ti tie.
@ DiliMache - pe Pamant nu este nimeni in viata care sa fi spus TOT cuiva. Oricui. Nici macar Cerului.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai spus de "povara propriilor ganduri", da,foarte frumos.
A spune TOT nu e un risc sa ramanem singuri. Oricum suntem singuri. Riscul este o minciuna, o iluzie. cat despre judecata, suntem oricum judecati in permanenta.
Si eu judec oameni si fapte. Inca nu am reusit sa scap de acest obicei prost. Cand o sa scap de el, o sa fiu precum Budha, dar atunci nu o sa mai fiu 'eu', o sa fiu EU... dar mult mai e pana atunci.
Cum sunt eu fericit ?
Incercand zilnic sa fiu altfel decat ieri. Fiecare pas e o bucurie si ma uit doar la aceasta bucurie si la pasii mei marunti (batuti de multe ori pe loc).
@ Un boboc - ca alta observatie de facut: cand oamenii sunt sinceri (atat cat pot ei sa fie), se vorbeste foarte putin... da, pauzele sunt mai lungi decat vorbele... e chiar frumos ce se intampla atunci.
RăspundețiȘtergeresigur, in special cand se mai si ofteaza asa, din suflet
RăspundețiȘtergere@ April - exact aceasta este problema: vulnerabilitatea. Dar este o problema falsa, o indoctrinare cu care am crescut.
RăspundețiȘtergereDaca ai spune cuiva TOT, ai fi altceva decat ceea ce esti acum ? Aceasta este intrebarea la care nu raspundem...
Dar cui foloseste sa spun tot? Mie, ca ma scap de "povara"? Uneori te simti cu sufletul usor dupa, insa alteori din contra, impovarezi sufletul celuilalt. Si nu stiu daca asta ma face sa ma simt mai putin singura.
RăspundețiȘtergereuiti de singuratatea ta cand dai de a altuia...
RăspundețiȘtergeremi-aduc aminte de un moment de constientizare a singuratatii unui om de la care asteptam consolare...
in cabinetul lui, unde venisem teoretic sa fur meserie, mi-am abandonat cateva din armuri si am acceptat sa vorbesc despre dificultati si despre dorinta de a avea pe cineva alaturi (umar, punct de sprijin)in depasirea lor...
si-a infipt bine coatele in birou, fatza in maini si mi-a zis:
,,in fatza problemelor tale esti singura ca o p***!"
...rostind clar denumirea vulgara a simbolului virilitatii.
raspunsul meu a fost un hohot de ras care a tinut aproape o saptamana - nu continuu, ci doar cand imi aminteam...
mi-am dat seama a un psihoterapeut e si el om si se simte si el singur... iar in momentul in care i-am perceput tristetea si singuratatea profund umana, problemele mele au devenit mult mai simple... iar ajutorl sperat d ela el neimportant...
Unii dintre noi am fost educati sa nu ne exteriorizam sentimentele, am fost educati sa aratam alt tip de personalitate. Modelele noastre au fost alte persoane care in opinia ‘educatorilor’ nostrii au reusit, si noi trebuia sa copiem acele modele, crezind ca ‘educatorii’ vor fi mindrii de noi. In final am ajuns si noi sa ‘uitam’ ce sentimente avem, ce vrem sa fim, pur si simplu incercam sa gasim um model si sa-l imitam in drumul nostru spre ‘reusita’ cu orice pret.
RăspundețiȘtergereEi... se pare ca uneori pe acest drum al ‘imitarii’ o parte din noi ajunge si se intreaba ce vrea de fapt, ce simte de fapt sau de ce avem senzatia ca suntem singuri desi linga noi sunt multe persoane, unele chiar dragi noua.
In primul rind cred ca ar trebui sa fim sinceri si rabdatori noi cu noi, pentru a simtii ce vrem sa facem, cum vrem sa fim, ce meserie ni-i se potriveste si ne aduce bucurie (cel mai probabil o meserie care nu aduce o realizare finaciara, de fapt realizarea financiara am fost invatati sa o urmarim). In incercarea asta de a fi sinceri si de a discuta noi cu interiorul nostru ... ne intelegem pe noi asa cum suntem si daca mai reusim sa ne mai acceptam asa cum suntem atunci cred ca poti sa te arati ‘ASA CUM ESTI’ si celor de linga tine. Fiind tu atit de impacat cu tine, cel de linga tine nu te judeca.
Poate ca poporul asta este bolnav de singuratate... dar eu zic ca abia acum multe persoane incearca sa inteleaga ce vor cu adevarat, incearca sa descopere cum sunt. Si ne trebuie la fel de multa rabdare si sinceritate-cum avem cu noi- si fata de ceilalti care abia acum pornesc pe drumul sinceritatii fata de ei.
Si undeva in mine sper si simt ca nu suntem un popor bolnav de singuratate!
Catalina
Niciodata nu santem singuri daca incepi sa simti forta vietii in tine ;singuratatea iti apare ca un bau-bau doar cand te percepi separat de ceilalti ca persoana dar este doar un stadiu intermediar care odata ajuns la maxima sfasiere se transforma in altceva ,ceva in tine incepe sa miste, sa te mangaie, sa te incurajeze,totul e doar sa fii atent la aceasta voce din adancul tau , odata trecut pragul asta niciodata nu -ti mai este frica de singuratate, nu te mai sperie si nu mai iei decizii in disperare de cauza ;am trait si eu ca orice om singuratatea absoluta a fiintei si crancena ei durere dar a fost un moment cu ani in urma cand mi-am dat seama ca era doar o iluzie a mintii si ca la nivel sufletesc santem toti una -chiar zilele astea cu alegerile s-au simtit multe de la ceilalti - /in ce priveste destainuirile catre ceilalti eu mi-am facut praf multe relatii in care am spus aproape tot [inclusiv adevarul] dar asta nu m-a impiedicat sa o fac din nou si din nou ,chiar imi zicea cineva: fii si tu mai diplomata ,nu mai fii asa deschisa ,e asta e, probabil suferinta interioara in momentele alea era asa de mare incat radea orice bariera a ratiunii ,incat destainuia ca sa afle solutii sau sa se usureze sau sa se cunoasca ;nu-i rea ideea ta dar ,ca un om care am procedat asa ,iti spun ca a venit un moment in care aparent tot ce am destainuit s-a intors impotriva mea si daca m-as fii speriat stii ce as fii facut ?n-as mai fii avut incredere in nimeni ,dar eu stii ce am facut? am continuat sa spun ,sa destaiunui si am aflat ulterior ceva fabulos :in felul asta m-am cunoscut pe mine ,am aflat ce am in minte si suflet ,nu m-am gandit niciodata ca devin vulnerabila si imi amintesc si acum cand credeam ca ma poate rani cineva cu vorba -nu ,nu poate ,are doar puterea pe care i-o dai tu, de la nivelul de constientizare pe care te afli, cu cat incepi sa te cunosti mai bine, orice dezvaluiri ai face sau ai spune despre tine ,nu -ti mai vin ca un bumerang in frunte ,te imunizezi ,devi inocent ,golit ,curat ,de aia voi spune mereu adevarul,indiferent de reactia celuilalt, pentru ca ma elibereaza .
RăspundețiȘtergereCat despre ce mi s-au destainuit ceilalti mie ,pot sa spun un singur lucru [ nu stiu daca e mult sau putin]ca nu sant tradatoare si secretele care sant prea mari si simt ca m-ar devora ,daca nu le scot din mine ,ma duc intr-un loc special si le spun pamantului ,altfel cred ca as exploda ,el le tine bine ,chiar daca unele sant foarte complicate .dar aici e mult de lucru si se cere un maximum echilibru ,discernamant si delicatete pentru ca omul e un mecanism atat de fragil !un surubel usor descentrat si gata se strica tot mecanismul .
nu avem cum spune tot....cateodata acel tot nici nu poate fi transpus in cuvinte.....il traim....si il traim singuri de cele mai multe ori...nimeni nu simte pentru tine si poate doar cu tine...insa niciodata la fel ca tine....si poate nu suntem asa de singuri pe cat credem....ne avem pe noi....si cateodata ne este de ajuns.....
RăspundețiȘtergere@ April - cui foloseste ? Tuturor. Nu e vorba ca numai tu sa te deschizi, ci si celalalt sa se deschida... multe neintelegeri s-ar rezolva astfel.
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - o interesanta abordare a problemelor... nu am spus niciodata cuiva asa ceva. Hmmmm, poate ar trebui daca tot determina hohote de ras :D
RăspundețiȘtergere@ Catalina - de ce crezi ca poporul acesta e altfel ? Si noi suntem singuri-singurei.
RăspundețiȘtergere@ do re mi - o abordare interesanta. Dar rezonva problema profunda ? Nu. E doar o adaptare la ceea ce traim zilnic. O metoda de supravietuire daca se poate spune acest lucru.
RăspundețiȘtergere@ iulia crisan - ne avem pe noi, dar nu prea ne este de ajuns dupa cum vedem zilnic.
RăspundețiȘtergerePoate rational refuz eu sa cred ca suntem singuri-singurei. Rareori am eu senzatia ca toti suntem la fel(oameni, copaci..., nu numai poporul nostru).
RăspundețiȘtergereSi ma gindesc ca atunci cind am crezut ca am fost sincera eu fata de mine, si am spus si cu voce tare... nu m-am simtit singura.
Catalina
La urma urmelor in zilele noastre cam asa sta treaba: fiecare pentru bucatica sa, pentru particica sa. Nu ne mai intereseaza ce se intampla in stanga sau in dreapta.
RăspundețiȘtergereSi cel mai ingrozitor lucru pe care il aduce singuratatea este ca nu mai stim sa spunem :"multumesc!"
@ MaMeMiMoMu - eu spun multumesc chiar singur fiind.... dar nici nu stii ce putini aud ceea ce le spun (icon trist).
RăspundețiȘtergeresau poate ca unii oameni nu mai stiu sa creada in acest cuvant
RăspundețiȘtergere@ MaMeMiMoMu - eh, oamenii.... oamenii furnici, ce sa cer de la ei ?
RăspundețiȘtergereAceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
RăspundețiȘtergere@ Anonim - bine ai venit. Multumesc pentru gandurile tale bune, dar nu stiu cine o sa mai discute pe aici.
RăspundețiȘtergereEu am renuntat sa mai scriu... poate provoci tu lumea sa discute pe un forum sau un blog...
Succes.