Este de mirare cum oameni bine pregatiti uita sa revina periodic la notiunile fundamentale cu care se "joaca" toata ziua.
Ati vazut vreodata un adept al artelor martiale ? Indiferent de nivelul sau de pregatire, trece la fiecare antrenament prin miscarile de baza. De fiecare data se "intoarce" la esenta, la notiunile fundamentale. Doar astfel reuseste sa "mearga" mai departe.
Dar un matematician, cand a facut ultima intoarcere la adunarea simpla ? Ah, o stie ? Spuneti repede cat este suma intre 1853574834 si 38o74579826539. Fara calculator. Vedeti ca nu e usor si "la indemana" ?
Tot asa putem sa discutam despre fiecare domeniu. Sa vedem cine mai este interesat de bazele economiei, bazele pedagogiei, bazele sportului (orice sport)....
Acum intelegeti de ce eu (re)amintesc de fiecare data de Zambet, Iubire, Iertare.... banalitati cum ar spune sufletele "avansate".
marți, 10 noiembrie 2009
22 de comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ne-ar trebui o scoala unde sa invatam cum sa ne ascultam instinctul, dorinta, sufletul, fiindca multi nu mai stim s-o facem singuri pentu ca nu ne-o dorim indeajuns...
RăspundețiȘtergereZambesc, iubesc si iert... e momentul meu - de ce? sunt pe plaja acum si ma joc cu lopatica... ce frumooossss; acum fac astea, sunt singura si imi permit!
RăspundețiȘtergere@ DiliMache - nu ai nevoie de nici o scoala. Orice copil stie sa faca toate aceste lucruri.
RăspundețiȘtergereDar indoctrinarea ne face sa credem ca alte lucruri sunt importante in viata noastra.
Si asa devenim "perfecti". Oameni-furnici perfecti pentru lumea de iluzii in care traim.
@ Claudia - ;;)
RăspundețiȘtergerebaza este totul, o inveti, o stii, insa ajungi sa o uiti cand inveti alte chestii mai "cool", in multe domenii multi uita de unde au plecat, si cand e intrebat de unul mai putin "bazat" raspunde cu dispret ceva ce nu intelege cel "mic", desi de fapt nu mai stie.....
RăspundețiȘtergere@ iulia crisan - tocmai aceasta e problema, uitarea. Atunci, pe ce te bazezi cand faci un lucru sau altul ?
RăspundețiȘtergereMulti nu inteleg de ce sunt ca frunza'n vant. Si de ce nu au rezultatele care le asteapta atunci cand fac ceva.
Sa nu mai vorbim de dezvoltarea abilitatilor si plafonare... lucruri pe care le vedem peste tot in jurul nostru.
exact Darael, tocmai, cine stie sa redevina copil?! Poate tu, poate alti cativa... noi ceilalti vedem sclipiri printre nori, stim teorie, dar doar in vis mai ajungem acolo.
RăspundețiȘtergereSi se pare ca indata ce dau din aripi o pala de vant ma doboara iar la pamant, sau sub. E foarte greu.
:))) si :))))))...
RăspundețiȘtergereSuma... :))))
Poate fi 488957444363458. Da' ar trebui verificat repede, fara calculator... :)))
Da... "alea" trei. Sa nu mai zic de Respir... Absssssolut banal!
Aș merge mai departe ...
RăspundețiȘtergereCu cât trec anii ... cu atât mai des mă întorc (măcar în gânduri) la rădăcini. Regret că n-am ascultat mai atent, în tinerețe, istorisirile părinților și bunicilor.
Teoria este.
RăspundețiȘtergerePractica, foarte greu.
Majoritatea au invatat sa se ia in serios. In mult prea in serios.
Unicitatea lor inchipuita se pare ca e direct proportionala cu seriozitatea.
Sa te lasi absorbit de bucuria jocului cu un catelus.....
Sa fi copil, alaturi de copilul tau...
Sa te bucuri infiorat de frumusetea unui apus de soare....
Pe prima ninsoare, sa iesi repede cu masina din oras si sa te harjonesti pe primul camp imaculat de nea....
Sa amusini mirosul aerului dupa ploaie.....
E greu.
Dupa asta nu mai poti fi om seros si de baza al societatii.
chestia este ca societatea nu iubeste copii din noi, ci cauta doar oameni seriosi, dependenti, ambitiosi, care vor sa reuseasca domnule, scopul scuza mijloacele, si uite asa copii din noi sunt tot mai departe sub starturi de masti si voaluri, iar societatea are grija sa ne pregateasca din scoala, de fapt de cand ne nastem suntem luati in primire, de niste parinti si ei pregatiti de aceeasi scoala, iar cand este sa punem intrebari mai multe si mai sensibile iti trebuyie multa putere sau chemare sa treci peste toti din jur care cauta sa-ti inabuse orice "exagerare"....:))) sau taci si te inchizi in lumea ta, deci e greu sa razbesti singur chiar daca tu Dara ai spune, ca am avut tot timpul de ales..oare !!
RăspundețiȘtergerem-am intors.
RăspundețiȘtergerezambesti?
@ DiliMache - aha, si spui ca vantul te tine la pamant ? Ia zboara IN pamant, calatoreste IN oceane, deschide aripile si lasa-te purtata de vant pur si simplu precum condorul. O sa ai parte de calatorie fara nici un efort.
RăspundețiȘtergereEfortul si oboseala vin atunci cand zbori contra vantului.
@ Mikka - te cred ^_^.
RăspundețiȘtergere@ Chat Noir - bine ai venit in club. Nici eu nu am vorbit suficient de mult. sunt momente cand regret, dar imi dau seama apoi ca este bine totusi. M-a ajutat (nevorbitul) sa imi traiesc propria viata. Asa cum este ea.
RăspundețiȘtergere@ Lup Alb - om serios si de baza a societatii ? Este perfect spus. Si "indispensabil"... daaaaaa.... indispensabil sa nu uitam acest aspect cu care ne este gadilat orgoliul propriu.
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - fiecare din noi poate merge mai departe decat orice imaginatie. Singura greutate este "despartirea" de cei din jur - nu familie neaparat, ci de "cei din jur" ca mediu in care traim.
RăspundețiȘtergereSpune drept, daca ai fi ramas forever alaturi de colegii din liceu, cum ai fi putut face facultatea dorita ?
Daca un copil de la sat vrea sa faca o scoala la Paris, trebuie sa plece acolo. Sa "lase" tot in spate, familie, tara, popor, tot. Aaaaa... crezi ca va fi acelasi dupa ce face scoala la Paris ?
Si da, nu spun eu, este chiar realitatea. Alegem si putem sa alegem in fiecare clipa. Problema este ce facem cu acest DREPT pe care il avem.
@ Ajnanina - sigur ca da. Vrei sa facem schimb de jucarii ? Uite, iti dau zmeul meu zburator care sta agatat de cer acum. Ce zici ?
RăspundețiȘtergeredaaaa... vreau... e frumos tare...
RăspundețiȘtergeretu stii jucariile mele, pe care o vrei?
"Problema este ce facem cu acest DREPT pe care il avem..."
RăspundețiȘtergereCalcam peste suflete si mergem inainte... uitam de origini! Trist
Incerc sa Zambesc, sa iubesc si sa iert! Lopatica e pe mal...
@ ajnanina - ce jucarie vreau ? Sa ma gandesc. ;)
RăspundețiȘtergere@ claudia - fiecare face ceea ce doreste. Si tot fiecare va fi / si chiar este responsabil de acea alegere.
RăspundețiȘtergere