220. Orasul de lapte

O cana de lapte s-a rasturnat peste oras.
Ma plimb prin orasul alb-laptos, pe un drum nestiut, plin de surprize.

Aici si timpul s-a oprit in loc.
Doar rasuflarea mea misca valatuci de aburi.

Sub o salcie pot sa spun ca ploua; tot trotuarul e ud de lacrimi.... trista e salcia aceasta. Inspirati au fost cei care i-au spus salcie plangatoare.

Doi ochi galbeni apar din departare. Animalul pe patru roti trece in viteza pe langa mine nebagandu-ma in seama. La volan vad chipul soferului luminat fantomatic de luminile de bord; un chip albastru ireal.

Catelul apare brusc si dispare la fel dupa ce trece pe partea cealalta a strazii ocolindu-ma (sunt periculos pentru oricine la aceasta ora, si animalele ma evita). Ma face sa ma gandesc la goliciunea strazii, miracol – in mod normal, masinile stau cuminti ocupand toate cele patru benzi....

Undeva, dincolo de lume, se crapa de ziua, pamantul de cer despartindu-se.
Rabdator fiind, o sa vad cand o sa vina si aici o alta zi. Aici, in orasul de lapte.....