miercuri, 19 octombrie 2011

343. La intalnire cu Divinitatea

Am intrat astazi intr-o biserica si am privit lumea.

Multe am vazut.... icoane de care nu isi mai dezlipeau mana unii, persoane care se rugau doar lipite de altar sa fie cat 'mai aproape', cititori de carti de rugaciune, unii care au venit sa vada, altii care au venit 'sa fie vazuti', unii care o faceau pentru ca au fost adusi de altii, cativa care au venit ca la muzeu in vizita si se fotografiau sa isi aduca aminte ca au intrat acolo..... multe am vazut azi.

Dar stiti ce nu am vazut ?
Nu am vazut pe nimeni care sa il caute pe Dumnezeu / Allah / Manitou / Khrisna / Divinitatea Suprema daca vreti sa ii spuneti asa.

Pace tuturor !




__________________________________________
Prezenta la apel, reclama mea nemascata:
Sfaturile lui Darael
6 tehnici in asteptarea lui BB mic

4 comentarii:

  1. Buna Darael

    Ma numesc Simona si ti-am descoperit de ceva vreme blogul. Am o mare rugaminte la tine. Daca ai putea sa postezi pe pagina ta de facebook niste informatii referitoare la unul din colegii mei, Catalin Sandu care are nevoie urgent de un tratament foarte scump in strainatate pentru o forma foarte agresiva si rara de cancer. El este proaspat absolvent de medicina si are doar 25 de ani, si m-am gandit ca afland cat mai multi medici despre acest caz, il putem ajuta mai bine.
    Noi, colegii lui suntem alaturi de el si speram ca o sa ni te alaturi pentru a-l ajuta impreuna.

    Multumesc

    Informatii despre Catalin:
    Facebook: Grupul "Ajutor pentru Cata"
    https://drcatalinsandu.wordpress.com/
    http://www.youtube.com/watch?v=5nVSYjm6UZo

    RăspundețiȘtergere
  2. oamenii care îl caută de Dumnezeu ştiu unde să îl caute.
    din păcate exact asta îi lipseşte religiei... înlesnirea drumului către esenţa divină din tine, aici a pierdut tot meciul.

    asta nu înseamnă că pentru primii paşi nu e un mobil bun pentru direcţionare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum doi ani, cand eram mult mai tanara, am avut un moment in care am simtit o nevoie acuta de comunicare; era o perioada foarte proasta de foarte mult timp, si epuizasem toate solutiile. Asa ca intr-o dupa amiaza m-am imbracat si m-am dus in cea mai apropiata biserica. M-am asezat intr-o banca si am povestit; eram singura, asa ca am vorbit pe bune (dar in soapta). Si pe masura ce Ii relatam ce mi se intampla, am inceput sa plang; m-am calmat cand am inteles, deodata, ca toate au un sens. Nu stiu daca am vorbit cu El sau cu mine sau cu El din mine, insa stiu ca l-am cautat atunci, si am gasit liniste. Cred ca era de la El.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Amiuta - poate ai gasit linistea care astepta in interiorul tau sa fie gasita.

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?