Dupa ani de zile de studiat si urmarit suferinta umana, cauzele ei si modul in care poate fi evitata / vindecata / ameliorata, pot spune ca mai mult de 80% din suferinta umana este fara rost, inutila si zadarnica.
80% !!!
Este infricosator daca ne gandim bine.
Cu toate acestea, sunt extrem de putine persoane care doresc sa invete cum sa evite suferinta si sunt si mai putine persoanele care pot sa invete pe altii cum sa o evite. In scolile actuale e mai important sa invatam tot feul de notiuni (ineptii) nefolositoare decat sa invatam esentialul despre viata, despre VIATA NOASTRA.
Pace tuturor !
Nota: stiu intrebarea care o aveti pe buze. Primul pas ca sa evitati suferinta este sa ZAMBITI !
Uneori e nevoie de suferinta pentru a intelege mai bine VIATA....eu chiar aveam nevoie de aceasta suferinta pentru a ma TREZI. Stiu, suna ciudat, insa acum vad altfel totul, parca mi s-a luat o ceata de pe ochi.
RăspundețiȘtergereSunt la inceput dar invat, zi de zi invat. Si da, am inceput cu un zambet si cu bucuria ca exist, traiesc si vreau sa traiesc pentru mine, pentru copil, pentru familie, pentru tot ceea ce ma inconjoara. N-am stiut sa apreciez ceea ce eram si aveam pana cand era sa ma pierd in haul produs chiar de mine. Dar cand esti pe marginea prapastiei te trezesti.
Cat despre ceea ce se preda prin scoli, atat pot sa spun: vai de copiii nostri. Se pierd in amanunte fara rost si pierd esenta.
April
.. si mai sunt alte cazuri cand crezi ca suferinta este calea spre trezire, dar nu este, fiindca daca ea nu este destul de bine exteriorizata, trece neobservata, nu mai e un semnal de alarma, e pierdere de energie. Si atunci te opresti cu greu din cadere si te gandesti bine daca tu chiar vrei sa suferi numai fiindca ti-e teama sa fii fericit deoarece ai putea fi considerat egoist.
RăspundețiȘtergereIn acele cazuri, suferinta e un zbucium, o neintelegere a legilor vietii, o pierdere.
@ April - tu, pe marginea prapastiei te-ai aruncat cu capul inainte si ai invatat sa dai din aripi.
RăspundețiȘtergere@ Dili - adevarat ai zis. Dar e greu ca oamenii sa renunte la suferinta cand toti in jur spun ca suferinta e ceva necesar.
RăspundețiȘtergere@ Digodana - ;)
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca este necesara suferinta ca sa ne dam seama de ceva... nu cred ca Marele Creator a programat asa lumea si omul... cred ca doar liberul nostru arbitru a luat-o razna si a inceput sa testeze limitele!
RăspundețiȘtergereAm ajuns acum intr-un punct in care sentimentele negative si frica ne sunt servite la orice masa: ne este frica de ce se poate intampla maine, de sefii nostrii, de colegii nostrii, de cei de langa noi, de mers pe strada, de iesit din bloc, de mancarea pe care o mancam, de masinile care trec pe langa noi, de boli, se spitale si de sistem... ne este frica unii de altii si nu in ultimul rand de noi!
Recunosc ca acesta este si sentimentul meu dominant! STIU ca daca as scapa de frica, as fi IMPLINITA! Simt in ceafa ca depind de cineva si ca nu as fi in stare sa fac nimic daca nu sunt controlata! Sinele meu se revolta insa din pacate nu stie cum sa razbata!
Zambesc si acum...
Claudia
@ Claudia - doar incercand vezi ca nu e asa de greu precum pare.
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca este absolut inutila.
RăspundețiȘtergereDe exemplu, eu nu ma pot purifica decat prin suferinta.
P.S. : Si oricum, nu prea cred in statistici.
Buddha a spus ca originea suferintei e data de dorinta. Fara dorinte inutile si am fi ceva mai usori in relatie cu tot ce traim in lumea asta. :)
RăspundețiȘtergereUn boboc !
Daca oamenii ar fi mai constienti de ceea ce au deja si mai putin incrancenati spre ce cred ei ca ar trebui sa aiba, ar suferi mult mai putin.
RăspundețiȘtergere@ Crinutza - hehehe, oameni constienti ? Cand o sa gasesti unul sa stii ca ai facut o mare descoperire.
RăspundețiȘtergereOamenii (constienti) sunt mai rari decat credem. Eu spun ca nu sunt mai mult de 3-4 % ca medie. Evident, sunt zone unde sunt mai multi si zone unde nu gasesti nici unul oricat ai cauta.