cand numele liber ales e ,,singur, ratacitor prin lume", asta e destinul ales... deci ti-ai sters si tu istoria personala... nu e prima data... si nu va fi nici ultima... asa ca ti-ai putea schimba numele in ,,Phoenix" o vreme, pare ca nu e nimic in jur... lumea nu se vede inca, cu ochii proaspeti... dar cand te uiti mai bine, uita-Te, uite-ne... buna dimineata, fie-ti renasterea usoara... suntem aici...
Darael, amintirile nu poți să le ștergi, oricâte bloguri ai șterge. (Revino-ți!) Nu cred că trebuie să aștepti ceva de la cei pe care îi ajuți. Nici măcar recunoștință. Nimic. E suficient ca tu să știi că ai făcut ceva pentru oricine aflat în nevoie, e suficient ca oricare dintre ei să fie conștient că, la un moment dat, a primit ajutor. Nici nu mai contează de unde sau de la cine. Poate că exemplul meu îți este util: Nu am așteptări. După ce ajut, mă îndepărtez. Chiar fug.
@ Ajnanina - nu e greu deloc sa fi liber. E doar dureros.
Si numele nu l-am ales eu. Pe vremuri, l-am explicat undeva, cred ca pe forumul desprecopii. Cineva mi-a atras atentia ca sunt mult prea singur, ca sunt un insingurat. Si atunci, m-am semnat "singur". Apoi, jucandu-ma cu semnatura, mi-am adus aminte ca o alta mamica mi-a spus nu e frumos sa ratacesc toata ziua... si iata numele.
L-am pastrat pentru ca suna bine si se apropia de realitate. Mult prea bine se apropia....
Interesanta propunerea ta. Phoenix e un nume dragut si simpatic. Am sa ma gandesc daca e momentul sa-l schimb; oamenii ma identifica cu Darael.
Amu, cu stergerea istoriei personale.... nu am sters nimic. Totul e acolo, neschimbat. Am sters doar sfaturile si blogul. De acum am sa permit oricui sa traiasca oricum. Libertate absoluta. Liber arbitru 100 %.
@ Mana - nu stiam ca fugi. Nu am avut niciodata senzatia aceasta. Intotdeauna ai fost foarte, foarte prezenta. Tandra de multe ori, delicata... o doamna.
Nici eu nu fug. Doar schimb ceva. Ceva detalii in viata mea, nimic mai mult.
Si de ajutat, pot sa ajut oricand doresc. Merg pe strada si vad suferinte, vad cauzele si... miracol (unii asa ii spun, altii spun ca e blestem), pot sa vindec, sa corectez. Fara ca macar acea persoana sa stie.
Da, am cerut odata vietii sa ajung sa vindec. Acum pot. Poate trebuia sa cer bani, si masina, si o femeie langa mine..... na ca am uitat de piscina ;)
Darael, mai intai imi pare rau ca ai sters absolut tot, chiar si pagina de pe bravehost. Poate cineva vreodata ar fi ajuns acolo si l-ar fi ajutat cuvintele si sfaturile tale! Si fiindca veni vorba... draga Darael, ai ajutat mereu oamenii neconditionat, ai adus zambete sau ai sfatuit si toate astea au contat maca un pic in viata cititorului tau. Parerea mea este ca a venit vremea sa te deschizi si sa ceri si tu ajutor. In orice forma ai nevoie. Fiindca fiecare avem nevoie.
Te-as ruga sa definesti singuratatea. Prin 2006 stiu cati se considerau prietenii tai pe un forum si insirau pe multe pagini rugaminti sa nu pleci. Tu crezi ca daca ai pleca nu ne-ar pasa, chiar si pentru faptul ca ne-ai priva de un zambet in plus? Daca tu consideri ca nu trebuie sa strigi dupa ajutor, foarte bine, dar ramai aici si repune-ti toate postarile la locul lor. Depinde de tine, iarta-ma daca am fost prea imperativa, dar asta gandesc.
Eu zic ca venim aici cu totii pentru a ne suplini un handicap, pe care lumea-l cunoaste sau nu. Majoritatea ne-am retras in cochilie din cand in cand. Curat insa nu inseamna sa stergi, fiindca amintirile raman, cum spunea si Mana. Nu trebuie sa-ti spunem noi mai multe fiindca tu le stii foarte bine...
Cand te-am descoperit aici m-am bucurat mult. Poate mai avem pareri diferite si=mi pare rau daca nu ai gasit la noi ajutorul de care si tu aveai nevoie. Eu am invatat insa demult ca daca ceri, ti se va da. Poate ai putea fi ranit daca iti deschizi sufletul, dar e singura cale catre mai bine.
@ Dilimache - esti un copil bun si vrei sa ajuti. Dar nimeni nu poate sa ma ajute.
Sunt singur. In cel mai real sens al cuvantului. Nu se poate spune altceva cand nu ai pe nimeni.
Da, am avut pe vremuri de demult uitate o familie si 3 copii. Nu ii mai am. Nu intrebati, nu am sa povestesc nimic despre subiect. Sunt singur si asa am sa fiu pentru ca doar una poate sa fie mama copiilor mei. Si asta e.
Da, stiu cum "striga" lumea sa nu plec pe forumuri. Dar era momentul.
Mi s-a aratat limpede acest lucru prin mesajele directe de "prietenie", prin incercarile unor ziaristi sa ma prinda ca dau recomandari pe bani (am avut experiente intereasante cu ziaristi "bolnavi") si totul a culminat cu un atac direct cu un ditamai subiectul special for me; 13 pagini daca nu ma insel.
Eram baiatul cu florile peste tot unde mergeam si am primit palme. Eu le-am multumit tuturor, invatand cum e lumea. Asta e boala mea: sa invat din orice.
Cred ca nu m-am exprimat bine. Nu am sa plec niciunde. Si am sa am acelasi zambet pe buze. O prietena imi spunea odata ca e cel mai trist zambet din lume. Dar altul nu am, chiar daca incec.
Buna Darael, Suntem alaturi de tine. Am un prieten mic alaturi care iti transmite si el pupici dulci. M-am bucurat foarte mult cand am descoperit acest blog. Ne-ai luminat de atatea ori viata cu sfaturile tale si gandurile bune. Si cel mai important ne-ai invatat sa zambim ...mai des. Sa fii iubit. Te imbratisam cu drag >:D<
Dara, niciodata n-am inteles de ce te simti singur, tu care esti foarte sociabil, care esti inconjurat mereu de oamneni, oamneni care te apreciaza....cum sa te simti singur? Te-am simtit un OM BUN. Cum poate fi un singur un OM BUN? Poate e doar o parere a ta, poate astepti mai mult de la cei din ju, nu stiu.... In orice caz eu iti multumesc pentru nenumaratele tale sfaturi, si nu sunt putine.
De ce ai sters tot? Cu siguranta ca mereu sunt persoane care gasesc o alinare, un raspuns in cele scrise de tine.
Nu inchide blogul. Imi place sa te citesc. Ai mereu ceva ce spus. Am invatat mereu cate ceva de la tine. Sa ai o zi excelenta si sa nu te mai simti singur. Noi suntem aici.
@ April - cum de ma simt singur ? Cum sa spun ? Cand de luni de zile nu te cauta nimeni la telefon, cand nimeni nu e langa atunci cand iti e greu, cand nu poti sa spui nimanui ce ai mai facut, ce ai realizat si ce ai gresit.... cand orice incercare de a face asa ceva esueaza, atunci esti singur.
Amu, cu sfaturile, nu stiu cum o fi. Sper ca omenirea sa supravietuiasca si fara ele.
Eu nu mai dau sfaturi. Si nu mai dau tratamente nimanui. Da, stiu sa tratez hepatite cronice, anexite, viroze, o gramada de alte boli "incurabile", dar mie, mie ce imi ajuta asta ?
Sunt tot singur.
Spuneam pe undeva ca singurul lucru pe care il regret e ca nu am plecat sa spal wc-uri (sau vase daca vreti sa spuneti asa) in strainatate. Am stat aici dorind sa ajut oamenii. Acum am rasplata alegerilor mele.
Multumesc pentru urari. Si stiu ca esti pe aici. Cand inchid ochii, va vad pe toti. Pe fiecare in parte si ma bucur pentru voi.
Crezi ca eu am multi prieteni? Nici vorba, dar nu inseamna ca sunt singura. E adevarat ca din fire sunt mai singuratica dar am invatat sa nu am prea multe asteptari de la cei din jur. Incerc pe cat posibil sa nu depind de altii. Si totusi, ai familia care inseamna cel mai mult. Aprecierea lor e cea mai valoroasa.
Uneori si eu regret ca n-am avut curajul sa plec. Alteori nu. Acuma depinde de starile prin care trec.
Sper din suflet sa nu te mai simti singur niciodata. Hugs.
Darael- dintre toti oamenii pe care i-am "cunoscut" in online de tine m-am simtit tot timpul cea mai apropiata. Intotdeauna ce ai spus tu a contat. Am avut cumva impresia ca am contribuit putin la decizia ta e a deschide blogul asta. Nu stiu de ce. Asa am simtit. Probabil ca-i o parere. Eu stiu ca n-ai sa pleci nicaieri si mai stiu ca daca imi dai nr. nr. telefon am sa te sun in fiecare zi. Nu pentru sfaturi (sau cine stie?!) dar cu siguranta pentru a sti ce mai faci, cum o mai duci,ce-ai mai facut, unde-ai mai fost, ce-ai mai vazut, ai bere, ai prajituri? Mi-e ciuda ca ai sters blogul, dar vorba ta 100% liberul arbitru.
Buna Dara ! E cam multa tristete aici, dar eu nu vreau sa o vad ci sa privesc peste. Vorbesti de ceva timp de singuratatea de care ai parte de cea fizica si te cred, dar eu vad si o viata plina in alta realitate, una in care ai veranda casei plina de prieteni, de toti de aici si de altii atrasi de tine in drumul tau, si aia imi place. Ma vad si pe mine acolo undeva, cu farfuriuta in mana asteptand acea savarina bine insiropata :DDDDDDDD, sau alte bunatati cu care ne-ai alintat aici, si realitatea asta tare imi place pentru ca asta e de fapt familia ta. Cineva mi-a spus odata ca nu tot timpul adevarata familie e cea biologica, ci este cea de suflet. Ma bucur ca te-am intalnit in eter asa sau cine stie pe unde, si nu vreau sa vad tristetea asta cu despartiri asa. Oricand, oricine de aici cel putin, ar imparti cu tine o bere, o plimbare, o tacere si am sa beau in seara asta cu tine o bere chiar daca esti departe fizic, esti cu sufletul aproape. Noroc si multumesc pentru tot. Aaa mai am un prieten care te saluta, tzup pitigoiul care-ti trimite cioculet dulce si o cantare. Seara placuta
Daca nu ai bere nu-i bai...am eu vin rosu...care nici nu ingrasa:) deh, femeile astea numai la sileta le sta capu' :))
Acuma serios, vezi cati prieteni ai pe aici??? noi nu contam? vorba Ninei, da-ne nr si te sunam noi.
Dara, sa tot fie vreo 5 ani de cand te stiu de pe forumul DC. Nici acolo nu pareai singur, nici aici nu esti. Mereu ai fost inconjurat de prieteni. Poate nu crezi in prieteniile astea dar hai sa-ti dau un exemplu recent. Saptamana trecuta am fost la o conferinta in Germania si cum am avut o escala mai lunga in Frankurt m-am hotarat sa ma intalnesc cu o fata ce o cunosteam de pe DC de cativa ani buni. Nu ne-am vazut niciodata insa cele 24 de ore petrecute impreuna au fost ca intre doua prietene de-o viata. Am castigat o prietena adevarata. Si nu e putin lucru.
@ D - nu am stiut ca mergi la strand, dar sa nu te mint, nu stiu daca veneam. Nu stiu unde e strandul cu pricina si... ce e mai grav, nu am costum de baie. Si nici slapi :D
Doar cipilica am. Ma luai doar cu cipilica ?
@ Nina - mi-ai fost tot timpul aproape. Si chiar daca nu e ceva obisnuit in blogosfera, am incercat de fiecare data sa nu bat campii si sa atrag atentia asupra unor aspecte mai ascunse ale subiectelor.
Am sters ce era pe aici deoarece toti cei care au avut nevoie de cele scrise au citit. Fiecare zi ne aduce ceva nou, ceva miraculos; ce nevoie avem de arhive ?
@ Un boboc - multumesc pentru tot. Dar mai ales multumesc ca ai avut rabdare cu mine.
Uite, citind ce ai scris acum, mi-am dat seama ca mi-am ratat cariera - daca aveam cofetarie, vindeam o gramada de savarine oamenilor. Si ora 12, si eclere, si diplomat cu fructe si inghetata pentru toate gusturile....
Hugs pentru tot clanul si o nuca pentru smecherelul mic. Sau o musca - stiu ca-i place :D
@ April - stiu despre ce spui. Si v-am simtit aproape intotdeauna. Mai aproape decat va puteti voi imagina vreodata. Dar e greu sa ma intalnesc cu oamenii; uite, cu Pinkuletul cel mai roz negociez de cativa ani o intalnire la pizza. Dar cine stie, poate odata o sa ne vedem. Lumea e mica, mica de tot.
Hugs for all.
PS> Nu plec niciunde, asa ca o sa va raspund pe aici daca doriti sa intrebati ceva. Si, normal, am sa va fac vizite "inopinate" pe blogurile voastre ;)
@ Ajnanina - furtuna ? Ce furtuna ? A fost doar un vanticel si atat. Plus o ploaie frumoasa dupa care e pace.
Furtuna e un cuvant mare ajnanina. Si ce s-a intamplat pana cum (nu numai vremea de astazi) nu e in legatura cu mine. E doar un semn al racirii globale. Da, racire globala. Aceea de care pomenesc eu de 3-4 ani.
Darael, iarta-ma ca am intrebat, dar incep sa inteleg cate putin acum... Cred ca experienta te face greu de "sfatuit" fiindca deja stii prea mule, insa un singur sfat as vrea sa-l urmezi, acela de a lasa subiectul asta aici si de a intra din cand in cand. Uite, stiu oameni care au avut de suferit fiind complet transparenti, altii care si-au gasit fericirea astfel. Intr-adevar, ai dreptate cu ce spui si iti multumesc pentru raspuns... insa cand furtuna te-a aruncat in ocean de pe vasul naufragiat si ti-a alunecat din mana si ultima bucatica de scandura - inca mai exista o scapare, si anume o alta nava. Poate sa nu apara sau poate da, poate fi de pirati, si atunci ai incurcat-o, dar poate fi salvatoare. mereu insa speranta trebuie sa existe. Si speranta alunga singuratatea. Tristetea pe care o simt uneori la tine seamana a resemnare si asta nu te ajuta. Cu totii avem nevoie de un "ce mai faci" sincer, nu formal, de o mangaiere, de o copilareala. Lumea asta e plina de adevaruri pe care incercam sa le cunoastem dar care nu ne aduc satisfactia totala. Facem uneori bine ca sa primim rau. Alteori insa nu primim nimic, oamenii aceia carora le-am facut bine dispar. Gandurile lor raman undeva acolo in amalgamul de energii care sageteaza vazduhul si uneori se ratacesc. Cred ca nu avem incotro decat sa le primim cu bratele deschise pe cele bune si sa nu ne intristam de cele rele. Eu una mi-am gasit iubirea dintr-un hazard, dintr-un gest copilaresc si dintr-o atat de neinsemnata intamplare incat nu pot crede ca nu "a fost sa fie" asa. Ei bine, daca nu ii dadeam eu insa un ghiont intamplarii si daca nu ma aruncam cu capul inainte nu aveam nimic poate. Nu juec si nu etichetez, adica incerc asta. Dar vreau cu tarie sa cred ca oamenii buni primesc bine. Numai sa nu blocheze binele de a-i prinde din fuga lor printre adevaruri si probleme... Vreau sa ramai aici pentru a ne confirma ca, pana la urma, raul piere. Vreau sa ramai, macar asa albastru inchis, ca sa capeti curajul de a ne spune ce-ai mai facut si ce fel de inghetata ai mai mancat, si cu cine. Sa ne arati ce tablou iti place pur si simplu fiindca iti incanta vreun simt. Lucruri din acestea care unora le aduc un zambet pe buze si poate le calauzesc urmatoarele ore, iar tie iti fac poate ziua mai uspoara fiindca imparti. Frumusetea se inzeceste cand o impartasesti, durerea se imparte insa la zece. Sa putem citi "azi imi vine sa-i fac pe toti sa dispara" sau "astazi am mirosit o floare albastra" Esti un om special si pentru unii misterios, dar esti un om. Nu regreta nimic, totul are un rost. Si daca raul iti da in cap de cate ori vrei sa iesi din vreo prapastie, fa-ti aripi si zboara spre lumina evitandu-l pur si simplu. Hai ca m-am lungit si o sa pierzi timpul cu aberatiile mele. Nu am vrut decat sa-ti spun ca eu sunt sigura ca iti va fi bine daca tragi putin cu puscociul in viata asta. Decide sa nu mai fii singur si vei reusi. Totul va conlucra pentru acest scop. Hai ca te pup, sa te vad zambind!!!
eu cu sfaturile te-am descoperit prima oara. si m-am bucurat cand ti-ai deschis blog pentru ca imi place modul in care vezi tu ceea ce e in jur. erai ca o cana cu apa rece cand ti-e sete vara. Decizia oricum iti apartine. sa-ti fie senin pe unde mergi!
"Acum esti aici, peste o clipa vei fi acolo unde te va duce vantul" gandeste orice frunza ce pluteste....
Imi place sa ascult gandul frunzelor... Uneori sunt o frunza plutitoare. Si asta-i bine.
Bine sa-ti fie in casa noua. Si albastra.
Despre singur... Eu ii zic singuratea calatorului de cursa lunga. Intr-un fel, stim toti ca asta este, dar ne punem asta ascuns, departe, sa nu vedem... Soarta celui care trece, poate si stie. Cum sa-i faca altii lui ceea ce face el? Sau mai bine, el stie ca nu el face. Of, nu, nu filosofii... Nu te va ajuta sa-ti spun ca stiu adanc de tot toate cutele singuratatii. Pe toate partile. Nu-ti va tine de telefon, de mail, de mana, de salut, de ascultare.
Si totusi, priveste, vezi asa de bine... Lac linsitit pentru frunzele tale. Asta este, lucios, perfect intins, liniste. In cele din urma, aici iese durerea, sa se fluture afara. Gaura in lac se astupa. Poti sa bagi sabia in apa si sa tai. Pare ca apa nu vrea, ca nu se taie, dar nu e dupa voia ei...
Uite cati vor sa te auda. Asta e. Asta e din drum... Stai pe lac si spune. Argintul singuratatii nu tine de cald, dar nu ia seninul. Poate din lac o sa-ti de Mana o sabie, pe Aia. Stau pe malul lacului si veghez momentul, vreau sa vad pe cer stralucirile tale cand o vei primi...
Bine. Acum taie corzile care te tin in a simti singurul. Doare al naibii sau al Dumnezeului -tot aia e durerea, oricum ai numi-o. Oricum, tu pe tine te tai. Sufla tare in timp ce tai si scuipa simtirea. Scuip-o afara in timp ce tai. Doar tre sa infigi in lac, in miezul durerii, dintr-o singura miscare - stii cum e aia, prea bine - si sabia o sa faca drumul. Urmareste-o, respira, sufla. Urmareste cu ochii Fara-Trupului. Stii asta prea bine, ai facut la altii. O sa iasa cu suflatul tatana simtirii singurului.
Pe urma sabia stie sa faca tot.
Stii deja ca asta taie simtitul singurului, nu singurul. Ala ramane. Dar e doar acolo si nu se mai simte nimic, nu mai are putere.
Iarta-ma de intrat asa, cu zanganitul sabiei mele dupa mine. Poti sterge daca vrei comentariul. Nu am stiut cum sa-ti scriu altfel.
Cale buna. In miezul ei, fara puterea de a o mai simti dureros singurul, singuratatea isi va deschide miezul si va scoate din ea piatra ta de putere pentru singuri. Pune-o in legaturica ta de vindecator. E leacul special pentru simtitul singurului, ca de-aia treci prin asta...
Cale buna... Ma plec in fata trecerii, a luminii si a umbrei tale... Multumesc!
Ufff, si inca ceva, repede, pana nu inchizi... Am facut alaltaieri o a treia trecere dincolo. Cu bilant pe viata care a fost, cat a fost, cum a fost. Singuratatea singuratatii, absoluta, maxima, cum nu-ti doresc sa stii - si-a deschis miezul - nu vorbesc metafore, a fost exact asa, si am trecut dincolo privind viata care a fost cu asa o bucurie... Mi-am vazut bogatiile si darurile. Se face chiar trecerea in revista, aia cu vazutul filmului. Doamne, ce vezi! Ce uitasesi ca a fost chiar de cand fusese. Stii cat de plina a fost? O simteam frumoasa de juma' de an, dar acum... Plecam cu mainile goale si inima plina de multa dulceata, blandete si nespusa uimire in fata minunatiei. Totul a fost frumos. "It was a good life", i-am spsu celui care ma insotise, bland, in trecere, apoi ma adusese inapoi. Omul nostru nu stie romana, dar a stiut exact cum am simtit eu. Nu a fost nevoie de vorbe. Cata blandete, cata dulceata... M-am intors cu bucurie si hotarata mult mai mult ca inainte sa traiesc intens, asa cum zici, clipa de clipa. Acum stiu exact ca nu mai am nimic de pierdut, decat timpul, daca nu-l folosesc spre gustarea maxima a clipei. Paseste in frumusete, cale buna!
Darael, ce zice Mikka in ultimul mesaj lasa loc doar de zambet si tacere... ne face sa plecam capul cu rusine pentru fiecare data cand am gandit rau despre viata sau despre noi insine :-) Continua sa faci pluta dar nu uita sa te uiti in jur, si ai grija la sirene! Te imbratisez!
E prima oara cand citesc aici. Nu te cunosc. Dar te rog din suflet , incearca sa vezi partea plina a paharului !Si , pana la urma , eu cred in destin. Poate ca , dand prea mult celorlalti , nu ti-a mai ramas ceva si pentru tine.Nu strica un pic de egoism.Sa aud de bine !!!
Atata timp cat ai senzori pt gadilaturi e biiiiiiiiine, iar nerusinarea e perfect de simtit uneori. Si ai grija la razele alea, exact cand nu le vezi te ard mai tare :P Cat despre doamna S, e duala rau, acu; e sirena, acu e d-na cu care serveai inghetate cu mot, adica ea, Singuratatea.... sa-i poruncesti sa ramana doar in prima ipostaza, e mai incitant. Sa fii iubit!!
Ah Darael, pai deja te vazusem intr-un filmulet aici: http://www.youtube.com/watch?v=YJup1n09SU8&feature=PlayList&p=4340B172EB75EF88&playnext=1&playnext_from=PL&index=88 :-) inseamna ca ai destui prieteni deja printre manta rays. Dar ai grija ca daca te arunca din zbor o sa ajungi mai aproape de soare decat credeai :-)
@ April - amu, na, recunosc; ma destrabalez cu (ne)rusinare ;)
@ Dilimache - frumos clipul. Dar imagineaza-ti cum e plutirea alaturi de 50 de Giant Manta Ray. Plutire e cuvantul care descrie cel mai bine starea... daca mi-ai spus sa nu mai plutesc in bataia razelor de soare, tot am gasit unde sa plutesc :D
Ma bucur enorm sa te regasesc aici, chiar si asa, indurerat. Imi pare insa rau ca te gasesc asa de tarziu.
Eu cred ca atunci cand cazi cel mai jos, ai sansa sa vezi cea mai orbitoare lumina. Sus si jos sunt doar puncte relative la o perspectiva. Daca schimbi perspectiva, s-ar putea sa realizezi ca lucrurile stau chiar pe dos.
Cu siguranta sunt multi oameni care te-ar ajuta din suflet, daca ii vei lasa sa o faca. Te vor ajuta sa nu mai fii singur si ratacitor, ci sa regasesti sensul si directia.
Neata Darael.. ma gandeam ce frumos asezat aici e strigatul din melodie... iti doresc sa aiba raspuns si sa te transbordeze intr-un al treilea fel de plutire! te imbratisez!
hmmm. tu esti un paradox. nu sunt primul care o zice. april daca nu ma insel a subliniat lucrul asta. esti un om cald, placut, sociabil... si plin de pilde, un om de genul asta nu are voie sa fie singur. Acum singuratatea poate fi definita in fel si chip. tu ai ales o definitie infipta in realitatile cu care te confrunti. insa nu poti sa faci abstractie de noi. asa cum ai spus-o si tu... atunci cand inchizi ochii de vezi... pe toti. noi suntem aici. si suntem multi. deci... nu esti singur. nu stiu daca suna patetic, si chiar daca este asa nu ma intereseaza. eu simt nevoia sa-ti multumesc pentru tot ce ai fost pana acum... dar mai abitir pentru tot ceea ce vei fi de acum inainte.
@ Gabi - bine ai venit in zona. Interesanta perspectia inversa cu care ma ispitesti. Amu sa vedem daca o fi lumina aceea orbitoare pe undeva.
@ Dilimache - astazi am plutit pe o alga in Marea Sargaselor. Liniste deplina. Relaxare. Bucurie.... Pace !
@ Un Om - si eu spun ca nu e firesc sa fiu singur, dar aici am ajuns. Si e o minciuna sa ascund realitatea. Langa mine nu e nimeni. Daca o sa gasesti alt cuvant decat singuratate, am sa-l folosesc.
Multumesc pentru cuvintele bune. Care nu suna deloc patetic.
Neata Darael! Nu te las nene asa usor... vroiam doar sa-ti urez o zi racoroasa si proaspata, dar si sa te cert. Pai ce cauti tu fix in Marea Sargaselor, noi vrem sa te extragem din triunghiul ala al Bermudelor si tu pe-acolo-ti gasisi alga? Ia agata-te frumusel de primul vas de croaziera si du-te de fa un dans cu vreo jamaicana unduitoare, sa vezi ce bine te simti. Pup!
Am prins tarziu trenul asta, cand nu mai vad bataile cu frisca...
Cand mai faci pauze de facut pluta - una din inactivitatile mele preferate - poate ne canti ceva, draga frunza... ori pescarus... ori delfin... ori no-body...
pana la anul se amana orice pizza. am intrat la dieta. iarasi :P
uhm, dar merge o granita de menta, de ex. sau mai bine sa-si accepte fiecare singuratatile si gata, ca vb aia, tot acasa ne intoarcem :)) stii ca asa ziceam eu cand ieseam prin oras: la ce-mi ajuta, pana la urma tot acasa ma intorc.
dupa ce-am citit comentariile astea, tocmai mi-am propus sa nu mai zic niciodata ca-s singura. cel mult ma intristeaza, la mine-n gand, dar sa ma si enerveze... lasa :)) nah. eu nu-s asa buna, intelegatoare si toleranta ca tine. sau poate nu inteleg deloc, dar cand zice cineva ca E CUMVA, apoi fix asa e si gata :D da, deci o sa mi zic eu in gand.
aaa, nu cred ca-s stranduri pt nudisti in tm, dar am putea noi sa deschidem unul :D or mai fi multi fara costum de baie. [slapi nu ti tre, poti si descult]
bine, nu te chem la strand. oricum, deja m-am obisuit sa ma duc singura, e aproape purfect :D ti poupe, dara.
[ieri am fost cu nepotelele, deci nu-ti vine sa crezi cum aia de 1 an stie sa inoate, adica da asa din picioare ca broasca, fara sa-i fi zis nimeni :) da' ele-s mici si au plecat sa doarma, deci tot singura am ramas :P e bine!]
@ D - esti la dieta ? Nu face nimic, cand ne vedem o sa faci pauza la dieta.
Si, ia spune, cum mergi tu iar in mall fara sa spui nimic ? Veneam cu tine si intram impreuna sa incercam hainutele cu pricina. Si sa le crimpotim stereo :)))
Nu te ispiteam cu acel gand, ci iti impartaseam ce simt despre starea prin care treci. Exista asa numita scara a lui Iacob pe care ingerii si sufletele urca si coboara. Cel mai adesea avem impresia ca urcam, dar in marea noastra infatuare la un moment dat realizam ca perspectiva s-a inversat si coboram, de fapt, treptele. Se poate insa si invers. Ai impresia ca ai coborat si mai jos nu se poate. Nici nu realizezi de fapt, ca esti in urcare in acel moment. Da, iubirea oamenilor e cel mai adesea vremelnica, nestatornica, viata ne matura ca pe frunze ofilite ;-) dar iubim in ciuda acestui fapt. Iar unele iubiri merita. Toate iubirile adevarate merita. Chiar daca se termina.
...m-ai ajutat de multe ori sa vad altfel... din pacate a respecta cateva reguli intr-o lume pusa pe fuga, rautati, sicane, indiferenta... este foarte greu! Ce crezi tu ca ar trebui sa faci sa nu mai fii singur?? Cu drag...
Darael, pasivitatea si idealismul sunt periculoase impreuna. Asa cum o pietricica minuscula aruncata in apa naste cercuri superbe, la fel un indemn poate deschide ochi, naste iubiri si alunga singuratati :-). Somnic usor!
@ Gabi - Iubirea nu se termina niciodata. Daca s-a terminat, e (a fost) altceva decat Iubire.
@ claudia - nu e greu deloc. E vorba de exercitiu. Un pic de atentie si exercitiu, nimic mai mult. La inceput pare mai "ne - obisnuit" dar e doar o etapa. Apoi totul ajunge "obisnuit" si nici nu ne mai gandim atunci cand aplicam.
La fel ca mersul. Esti atenta de fiecare data cand pasesti ? Nu.... asa este si in acest caz.
Ca sa nu fiu singur trebuie doar sa stau relaxat si "singur". Nu depinde de mine ce face altcineva.... asa ca stau si ma bucur de fiecare clipa.
@ Dilimache - marele pericol e indepartat. Nu sunt nici idealist, nici pasiv. Din contra, sunt foarte realist si activ, putini oameni sunt asa de activi ca mine. Nici cand dorm nu stau.... dau din maini si picioare, calatoresc dincolo de lume, ma joc cu razele de soare.... sunt f f ocupat :D
M-ai lovit la partea cu indemnul. De mult nu mai indemn pe nimeni la nimic.
Hmmm... Liber? E bine. Ma gandesc ca daca tot ai dat ocazia asta, ar trebui sa stii multe... despre viata, in general. Eu vreau sa stiu de ce nu pot reda nici cum ochii in desen? De ce oamenii sunt asa de deranjati de praf? Cum poti spune nu, fara nici un fel de negatie? Si despre ce te asteptai sa se vorbeasca aici?
Nu ai dreptate că nu mai ai nimic. Nu voi scrie aici clieşeul cum că mai ai viaţa, deşi e cel mai important "bun" personal. Dacă teoriile care susţin că ceea ce facem se comportă precum nişte unde atunci ai tot ceea ce ai făcut. Da, cuantificarea nu e materială, dar chiar sfaturile pe care le-ai dat sunt bunurile tale. Pentru că ceea ce un om citeşte se "conservă" în creier iar creierul se foloseşte de informaţie atunci când are nevoie cu adevărat de aceasta. Iar cei care au citit sunt şi ei parte din "faptele tale bune" , care sunt numai şi numai ale tale.
@ Black Bitch - nu poti reda ochii in desene deoarece vrei sa redai un sablon.
Fa ochii pe care ii vezi tu, pe care ii simti tu, pe care ii percepi tu.
Deseneaza "ochii vazuti de Black Bitch". Renunta sa desenezi ochii vazuti de Rembrandt, de Picasso sau de profesoara ta de desen. Deseneaza "ochii vazuti de Black Bitch" si mergi pe drumul tau; e un drum la fel de valoros ca drumul oricaror alti pictori ce au desenat / pictat ochi.
Nu ma asteptam la ceva anume cand am deschis subiectul si nici acum nu am o asteptare sau alta. Asa cum nu am raspuns la toate intrebarile.... cum ar fi cea pusa de tine "cum poti spune nu, fara nici un fel de negatie".
@ ela roseni - ah, mai am viata proprie si personala ?
Si un fir de iarba are viata. Are si trup, si perceptii, are capacitatea de a reactiona.... are multe si un fir de iarba.
Dar nu e locul si nici momentul sa spun ce au oamenii si eu nu am. Doar cei (putini) care m-au cunoscut vreodata stiu ce am avut si cat am pierdut - mai mult decat va puteti imagina.
Darael, doar pe tine insuti zic ca ar trebui sa te indemni mai mult, si urasc ca suna a sfat fiindca nu cred ca stiu nici macar o zecime din ce ai simtit tu pe parcursul vietii. La un moment dat ai spus cam ce ai pierdut, sau macar o parte... nu e usor deloc. Nu cunosc amanunte, sunt doar ale tale, insa gandeste-te ca in lumea asta plina de energii, multe au fost bune si luminoase in jurul tau, daca nu mai sunt acolo nu inseamna ca cele rele care te-au lovit nu au plecat si ele. Totul e o problema de puncte de vedere, daca privesti totul prin prisma a ceea ce ai pierdut atunci o sa suferi si mai mult, ma exprim rudimentar insa de ce nu iti privesti propria viata ca si cand ai avut ceva adevarat ce altii nu au niciodata sau s-au amagit ca au? Iarta-ma daca te cert aiurea in loc sa tac si sa-ti respect singuratatea, insa zambetul tau luminos dar trist nu e pentru tine... fiindca eu asa mi te-nchipui, nu stiu de ce. Fii activ si cu dorintele tale, chiar, ai vreo lista cu dorinte in minte? Te imbratisez!
@ Dilimache - ai voie sa ma ceri de fiecare data cand doresti. Stiu ca este o "cearta" facuta cu sufletul - multumesc copil bun.
Dar sa stii ca nu vad lumea din prisma a ceea ce a fost. Totul e istorie pentru mine. Si istoria e buna doar pentru a invata din ea, nu pentru a trai in ea.
Lumea reala e aici si acum si nu uit asta nici o secunda.
@ Catalina - multumesc pentru gandul tau bun.
@ Black Bitch - am raspuns si raspunsul meu a fost foarte clar: nu stiu sa dau un raspuns. Si nu stiu cum e intrebarea, interesanta sau nu. Cum sa judeci o intrebare ?
@ April - frumos premiu. tema de casa e foarte simpla: TOT ce fac fac cu placere. Sau incerc sa fac asa.... (da, stiu, nu sunt perfect:) )
Ohayoooooo! 'Neatza! Sa nu zici ca nu iti zice careva "neata"... Ce mai faci? Cum mai e plutirea? Ceva surfing? Acolo, unul mic, pe frunza... :)) Tot in "calitate" de frunza, desigur...
Ca sa raman in cosmopolitichie, "rise and shine"!
Ce-mi plac discutiile libere! Nu tre' sa comentezi nimic. Oricum, nimic nu tre'... Toata vorbaraia asta scrisa era de fapt "buna dimineata"...
Nu inteleg cum zici ca esti fara loc de munca, stiu ca esti medic si inca unul bun. Cum sa nu ai loc de munca? Ce s-a intamplat? Singur iar nu esti, ai o fetita, o sotie, parinti....nu inteleg....
P.S. Daca consideri ca am sarit calul poti sa stergi mesajul. Imi cer scuze.
@ April - raspunsul este foarte simplu. Am incercat sa ma angajez. Am fost chiar angajat o perioada (aproape 2 ani) pe miraculoasa suma de 500 ron / luna din care imi plateam taxele si impozitele. Si traiam ca pustnicul cu 350 ron lunar vindecand oameni.
Dar dupa un an si mai bine, m-am lasat. Oricata bunavointa are cineva sa ajute oameni, vine un moment cand te intrebi daca merita orice sacrificiu. Si nu merita. O spun relaxat si linistit.
Acum mai este undeva un cabinet medical inchis, fara activitate pe care imi este lene sa il inchid de tot. Poate din cauza caldurii nu o fac. Dar nimeni nu va mai fi consultat acolo.
Tu spui ca sunt medic bun. Nu stiu asta. Stiu doar ca toti cei care m-au intrebat ceva au primit un raspuns. Si s-au vindecat urmand solutii simple, cat mai ieftine posibil sau i-am trimis sa caute pe cineva mai priceput atunci cand situatia ma depasea. Da, multi sunt cei care isi aduc aminte de mine, oameni care au scapat din situatii uneori fara speranta. Dar nu pot spune ca sunt medic bun. Am facut doar cat puteam atunci cand puteam. Nu stiu chiar tot.
Si da, ma gandesc la cate stiu si pot face si nu fac. cateodata ma bazaie acest gand, dar imi trece repede. pentru ca societatea umana face pipi pe mine, asa ca si eu imi permit sa fac pipi pe societatea umana. Scuze pentru exprimarea plastica.
De ce sunt singur cu o fetita, sotie si parinti ? Pentru ca nu am nimic din toate acestea. Informatia ta nu este cea corecta. Nu e un subiect pe care sa il dezbat mai mult.
Si nu am de gand sa sterg nici un mesaj aici. Nu cred ca o sa ajunga vreodata pe blogul meu cei care scriu mesaje ce trebuie moderate.
@ Dilimache - intrebarea ta este foarte profunda si nu pot sa raspund la ea. Am raspunsul, dar nu pot sa il public. Pot doar sa iti spun ca stiu si mai stiu ca intr-o zi voi ajunge acolo. Astazi imi este destul sa stiu acest lucru.
Draga Darael, sper doar ca locatia se afla pe Terra sau alte planete vecine si pretine. Ma bag si eu ca musca... cand cineva face pipi pe tine, tu iei frumos un ventilator si ii intorci produsul inapoi, nu te lasi batut!!! Cum sa nu-ti cauti de munca, cum sa traiesti din nimic, cu ce??? E retorica daca vrei, dar ma scandalizeaza ca oameni buni ca tine nu capata ce merita. Acum si nu in viata de apoi. Sa ai putere sa poti lua lucrurile asa cum sunt, insa esti prea puternic ca sa te darame niste intamplari nefericite care te imping la concluzii urate. Sa nu cazi niciodata in capcana generalizarilor, mereu exista speranta si trebuie sa lansezi un SOS acum ca sa poti solutiona niste probleme pana nu e prea tarziu. Draga Darael, iarta-ma dar imi vine sa te bat si sa te pup in acelasi timp, ca pe un copil incapatanat caruia ii place sa lase neschimbat ceea ce a etichetat o data. Stiu ca stii mai multe decat mine, nu sunt curioasa sa le aflu, vreau doar sa fii bine macar din egoism - fiindca pentru mine esti un simbol.
omnia mea mecum porto...se pare ca ti se potrivesc cuvintele lui Cicero...poate treci doar printr-o perioada un pic mai dificila dar totusi trecatoare...daca tristetea acestui ultim post nu a disparut inca, esti invitatul meu la o portie de optimism cu aroma de ceai verde ...si ceaiul e aromat ...cu lamaie dardindar: Green Tea cu aroma de lamaie...a fost mai devreme si Dilimache la o mireasma de ceai
Pai facem asa.... Deschizi cabinetul, pe mine ma iei asistenta, cum ma vrei blonda sau bruna, ca sa fiu partea mai impamantanita asa, in timp ce tu umbli mai pe sus si indrumi pacientii, si treaba trebuie sa mearga. Sigur cred ca as arata naspa tare cu peruca blonda si halat scurt dar as bun tare la organizare ;)), ar merge treaba brici, :))). Asta e o gluma desigur, dar ce sa fac daca imaginatia asta a mea vede numai lucruri comice, macar putin zambet sa-ti aduc, sper ca nu te superi. Cate odata oamenii sunt asa afectati ca nici de glume nu le mai arde, si-mi cer scuze in acest caz. :))
@ Dilimache - nu spun unde e locul fermecat; e secret :D
De ce sa te superi pentru ce au sau nu altii ? Sunt un pic trist ca nu fac ceea ce stiu, dar am in schimb foarte mult timp sa ma ocup de mine. Ceea ce ar fi mai greu intr-un cabinet. Asa ca eu profit de ocazie si invat in fiecare zi ceva.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu mai am speranta de mult. Nici credinta (asta daca intereseaza pe cineva). Dar mai am Iubire; asta poate pentru ca depinde de mine orice s-ar intampla.
Am sa te rog ceva important: da-ma jos de pe piedestal. Doar statuile stau cocotate acolo si chiar si ele nu folosesc nimanui, poate doar porumbeilor care-si fac nevoile pe capetele lor (ale statuilor).
@ Adriana - sunt departe de intelepciunea celor vechi. Multumesc pentru ceai si pentru portia de optimism.
@ Un boboc - cred ca ar fi o experienta trista pentru tine sa ajungi "asistenta" la un cabinet cu mine.
Din doua motive: - 1. cei care dau de mine au pierdut orice nadejde ca cineva ii mai ajuta; sunt in general oameni cu boli in stadiu avansat si e greu sa ii privesti fara sa te implici.
- 2. ai muri de foame. Nu am luat bani niciodata de la oameni pentru tratamentele mele.
Si nu ma supar eu asa repede. Ca sa ma supar pe cineva, trebuie ca sa se straduiasca din greu; nu merge asa usor, doar cu o gluma-doua :D
Imi aduc aminte cum radeam cu o doamna odata - ziceam ca o sa cumpar Perla Albastra (un hotel din TM) si o sa am cabinetul la ultimul etaj..... acum rad de-a binelea gandindu-ma ca in schimb, realitatea e ca azi nu am bani sa ma ingroape daca mor cumva. O sa folosesc banii statului pentru acest lucru :DDD
Bine Darael, te dau jos, da' vezi ca o sa te cam gadil cu ciocanul la talpi cand incep:P Nu mai ai speranta nici credinta? Si negand ca se va intampla ceva bun nu crezi ca reduci la zero sansele ca acel ceva sa se intample vreodata? Singur ai spus ca nu stii totul, si atunci de ce crezi ca ceva necunoscut nu va veni in fata ta maine si-ti va schimba modul de a trai? Incerc doar sa te inteleg, stiu ca necunoscand datele problemei nu o voi face niciodata, dar doar ca principiu... si speranta si credinta depind doar de tine, ca si iubirea. Niciuna din cele trei nu trebuie sa fie reciproca pentru a le simti, iar eu zic ca iubirea daruita de tine le aduce cu sine si pe primele doua. Sa ma opresti in ziua cand te agasez, te rog, dar sunt capoasa si tot sper sa inteleg... care e rostul lucrurilor. Am o intrebare, daca vrei sa raspunzi: cu cine mai stai tu, fizic, la taclale si cam cat de des? Te imbratisez, copil incapatanat. Iertaciune dar asa te simt.
offf mai Dara, dar calea de mijloc unde e ! Nu cred in sacrificiu total de genul sa-ti dai totul la saraci sau chestii din astea, pentru ca unde ar fi atunci echilibrul sau calea de mijloc. Chiar cu aer nu putem inca trai si pentru orice serviciu trebuie sa multumim cu minim posibil dar acest minim adunat te ajuta in planul asta fizic, un minim de bun simt. Nu am pretentia ca te inteleg dar asa consider ca e bine, nici prea bun dar nici prea rau, ceva de genul asta e bine de aplicat in viata. Multumesc pentru intelegere !
Ufff… cam multa tristete pe aici, as vrea sa ajut cumva sa fie mai vesel blogul. Mi-e rusine de mine, dar cind sa scriu ceva nu-mi gasesc cuvintele. Prima idee: este un soare frumos afara, asa ca de dimineata merge sa bei o cafea in balcon… , in liniste… Ufff, nu e prea multa liniste caci vin spre tine multe 'ginduri' de la noi.
Buna Darael, pe unde mai umbli? O sugestie, nu pui background-ul portocaliu sau galben in loc de bleumarin? Peretii din casa nu ti-i faci altfel in loc de albi? Stii cum e, si sufletului i se poate comanda sa se simta bine prin stimuli externi.. si sa nu-mi raspunzi ca si acum se simte bine.
@ Dilimache - cum sa explic cum e cu asteptarea zilei de maine ? Ziua de maine va fi la fel, indiferent daca eu am credinta sau nu.
Doar Iubirea depinde de NOI. Credinta si Speranta depind de altceva, de altcineva, sunt o stare de asteptare; sunt o raportare la ceva exterior noua.... pe cand Iubirea nu depinde de nimeni altcineva.
Dar cu Iubirea e altfel. Poti sa te Iubesti chiar pe TINE, daca nu gasesti pe nimeni altcineva caruia sa-i daruiesti darul tau.
Revenind la ziua de maine, nu ma prea gandesc la ea. Ma uit la ziua de azi cautand bucuria acum si aici. Maine am sa fac la fel. De ce sa ma preocupe astazi ziua de maine ?
Gandeste-te la ce iti va aduce duminica asta. Gandeste-te bine. Ups.... cat te-ai gandit eu aveam bratele deschise sa te imbratisez. Si uite ca nu m-ai vazut cu gandul la duminica - sigur ai inteles acum.
Daca stau la taclale cu cineva ? Stau cu multa lume destul de des, aproape zilnic. Cineva spunea ca sunt o persoana super sociala stiind ca pot sa vorbesc cu aproape oricine.
Dar asta nu inseamna nimic. Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Pe limba mea nu vorbesc decat cu mine.
Amu vad :D Uite unde statea ascuns canibalul pofticios :D
@ Un boboc - m-am gandit mult la aceste aspecte, dar nu am reusit sa supravietuiesc impacand castigul material cu terapiile pe care le fac.
Poate pentru ca sunt asa de prins atunci cand ajut pe cineva incat nu ma mai gandesc sa ma vand pe mine.
Si mai e ceva important. Cat sa cer cand ajut un bolnav asa zis 'incurabil' ? Cat sa cer pentru tratarea unei infectii HIV, HPV sau HCV ? Dar pentru un inceput de DZ ? Spune, cat sa cer ? Si spune asta stiind ca pentru mine e doar o joaca, dar pentru pacient e diferenta intre sanatate si boala.... vezi ce greu e ?
@ Catalina - de ce sa-ti fie rusine de tine ? Nici sa nu te gandesti la asta.
Rusinea e o minciuna a lumii. Rusinea e ultima veriga a lantului judecatii. Acuza - judecata - condamnare - rusine.... Da, rusinea nu exista in afara comparatiei cu normele lumii.
Vietii nu i-a fost niciodata rusine cu / de tine. Tie de ce ti-ar fi ?
@ Dilimache - portocaliu ? De ce nu ? Mie imi este indiferent, nu am preferinte in domeniul culorilor. Hai ca se rezolva; moment.
Nu o faci pentru tine Dara, o faci pentru cel pe care l ajuti. Cand cineva iti face un serviciu de orice natura, cu atat mai important cand implica si sanatatea noastra, omul are tendinta de a nu ramane dator, nu stiu de ce dar asa simt si eu. Chiar daca el plateste putin de ex 20 ron, daca vrei o suma pe consultatie, poate ca se simte ceva mai bine, poate nu are un sentiment de aaaa.... nu stiu cum sa-i spun dar sper ca ma intelegi. Este laudabil ca nu ceri nimic in schimb, pentru ca banuiesc ca nici viata nu ti-a cerut nimic cand ti-a oferit un DAR, dar ma gandesc ca omul ar pleca mai relaxat sa spun asa, adica s-ar crea un ECHILIBRU intre a da si a primi, cat de cat. Nu mai continui ca intelegi, de fapt poate nu te inteleg eu... Tu de fapt traiesti in doua lumi si esti mai greu de inteles asa mai in profunzime. Nu m-am referit la un castig strict material, ci la un schimb prin care fiecare ar merge mai departe. Numai bine Dara :) !!
@ Un boboc - omul are tendinta sa nu ramana dator ? Eu iti arat o multime de persoane pe care le-am ajutat si care nu au spus nici macar un multumesc.
Au fost si persoane care au vrut sa arate ca eu ma imbogatesc, au fost si persoane care mi-au spus vorbe urate.... am o mare experienta in relatiile cu locuitorii acestei planete minunate.
Echilibru nu exista. Atunci cand am incercat sa fac ceva, mi s-a dat in cap si nimeni pe lume nu mi-a intins o mana de ajutor. Nici macar cei care stiau ce pot si ce stiu sa fac.
Asa cum spuneam odata in zona stearsa a blogului, nu mai am incredere in oameni. Asa ca nu le mai cer nimic.
Si spui ca iti place galbenul ? E bine - se asorteaza cu berea pe care trebuie sa o dai cu ocazia comentariului tau care este comentariul cu numarul 100. Uite, am ajuns si la 100. Niciodata nu am avut un subiect atat de citit :DDD
Poate imi spune cineva cum mai ajung aici 30-40 de oameni zilnic. Eu nu inteleg minunea.
e o vorba care spune " nu te pune cu nebunul " adica nu glumi ca acum vin la tine sa dau berea aia :DD ! Dara, eu nu sunt asa si mai sunt multi care nu intra in categoria aceeia de oameni dar eu incerc sa ignor pe aceia si incerc sa supravietuiesc cu ce am. Asta e planul asta si nici nu cred ca o sa fie mai bine decat poate daca am urca vibrational cu planeta cu tot. Dar ceea ce conteaza este ca ne avem pe noi astia iubitori de savarine insiropate si in rest fiecare cu ce are de ars in lumea asta. Eu am oricand o mana calda intinsa spre tine Dara, eu si familia mea atat cat e, care intre timp s-a mai imultit si cu un pui de vrabiuta, o printesa :)))
@ Un boboc - si tu spui ca e vorba de supravietuire. Asa spun si eu. Ca sa nu mai am experiente 'interesante' imi vad de drum, indiferent ce se intampla in jur.
Da, las lumea sa traiasca asa cum vrea. Si nu incerc sa o schimb deloc - e pierdere de vreme.
Ce ar fi bun pentru o vrabiuta ? Painica uscata maruntita si mai apoi, cand e mai mare, ceva musculite si viermisori ca delicatese.
Stau si ma intreb cum ar fi sa avem langa noi un om care sa ne vada asa cum suntem cu adevarat fara mastile de zi cu zi. Cred ca e nevoie de mult curaj si multa sinceritate din partea noastra nuuu ! Oare cati dintre noi am vrea un asa prieten ! Si ma intreb oare cat de fals sunt, sunt pierdut sau mai am sanse... Multi se pacalesc chiar si pe ei pana uita de ei insisi. Poate fi un raspuns de ce reactioneaza asa cei din jur tau. Sunt putini cei care sa accepte adevarul si atunci incearca sa-l distruga pe cel care i-l poate arata lor sau altora.
Si se facu lumina! E putin mai senin asa, dar trebuie sa lasi backgroundul asta doar daca doresti cu adevarat. Si eu ma gandeam serios sa schimb culoarea blogului, dar vedem noi daca cititorii au aceeasi parere...
Darael, atata timp cat izvorasti iubire nu te mai agasez atunci cu speranta si credinta in viitor. Cei care au inima deschisa oricum vor primi si ceea ce merita, chiar atunci cand nu au asteptari.
Vroiam sa te intreb.. cu noi pe ce limba vorbesti? Ai fost vreodata atat de intim, sau am reusit sa intram pe aceeasi lungime de unda, sau am semanat noi de aici vreodata intr-atat - incat sa vorbesti pe limba ta cu noi?
Hoooooolaaaaaa! Querido Darael, como estas? Adica, Neaaaaataaaa! Si cum mai esti? Ai pus culoare - Gracias si gracias, draga Dilimache! - si oarece tonus, desi e un portocaliu bland, dulce, mai spre culoarea aia de inghetata de pepene galben... Mmmmm...
Intrebare de dimineata - eu asa salut, cu Neata la orice ora, si char abia am facut ochi, dupa o noapte de daaaaaaans - tu ce faci cand nu faci pluta? Cum stai cu dansul? Ceva muzica?
Daca am tulburat linistea lacului, gomen nasai - adica "perdon", ma retrag in varfu ...
Ayyyy, si sa ai o zi de minune - de maraviiiiiillaaaaa!
:-))) @ Vai MIkka, eu iti multumesc fiindca esti o bomboana la casa omului, emani atata energie ca-mi vine sa te pup. Picioarele lui Darael sigur nu vor putea sta locului dupa asa o "navala" frumoasa ca a ta, eu una tre' sa ascult musai ceva latino dupa ce ti-am citit cuvintele :P
Darael, neata, albul e si el foarte bun, schimbarea e binevenita oricare ar fi ea zic eu, dar tu cel vesel si cu chef dce glume esti cireasa de pe tort. Sau de pe motul de inghetata. Ma bucur ca ai raspuns afirmativ, desi poate partial, se mai disipa putin misterul :D
Va imbratisez pe toti si spor pe la treburi si la dans!
Ayy, querida Dilimache, ce bine ma simt ca bomboana la masa (am zis masa)omului... Pupa-ma repede, te pup si eu si hai sa dansam! Printre picaturile treburilor total neimportante de sambata, sa profitam de musica de musica si sa vezi ce se fac toate singureeee! Ori pe-aproape. Eu am tras o noapte de dans - latino, desigur, preferatele mele - si bietul Kiki, un hamster gazduit cat sunt plecati niste prieteni in vacanta - nu mai intelegea nimic... Statea un doo labute si se uita... se mai bataia un pic, rodea o hartie- ii place grozav - si iar se bataia... L-am gadilat si pe el un pic, da nu stie deloc pasii, asa ca l-am lasat, sa faca ce vrea el, in ritmul lui...
Acuma, pe muzica, se fac toate, si eu doar ma uit si ma minunez...si ma bucur, desigur!
O zi de mare frumusete si dans iti urez, si tuturor, sa vi se lungeasca ziua si noaptea de sambata, sa va dansati unii pe altii si pe voi insiva intr-un maaaare feeeel! Ayyy-ayyyyy!
Haha, cum mai dansam noi aici cand stapanul Darael nu-i acasa... hei, ai cumva o palarie mare si alba si fusta larga colorata? Asa te vad eu prin gemuletul casutei, cu un Kiki perplex alaturi :D. Si poate mai spre seara migram si pe o plaja de prin Jamaica, ce zici, pe-acilea: http://www.youtube.com/watch?v=HdyvJn9ca2s... dar doar daca e Darael de acord sa faca si el un solo vocal ... Pana atunci... rasta people say that eeeeeeeeeeeeverything's gonna be alriiiiight...
Haaaaa! Ya mon! "every little thing is gunna be alright"... Suuupeeeer! Draga Dilimache, gracias, asta-i muzica de "rasta", intr-adevar... Yo acum sunt un pic mai in "fuego", dar pe diseara merge de minune o jamaicana. Tocmai ce am povestit la mine in gradina de dans, si am trecut prin paso doble, inca am sangre muuuy caliente.... :))) Master Darael nu-s ce-o face, da eu ma lansez si la cantat, ca asta fac de o viata, toata ziua lalai...
Draga mea draga, fusta larga colorata am, dansez de obicei desculta - am facut asta duminica la o nunta, le-am tocit iarba din doua curti - dar palarie n-am, insa multzam de idee, ar merge una de minune, mai ales sub soarele ala jamaican...
Pana diseara, mai dantzuim cat putem, facem o pauza-doua de inghetata, si pe urma iar... Ya, mon!
@Mikka, cumpara repede palaria aia ca acus vine dimineata si rasare soarele jamaican :D Buna treaba facusi cu iarba domnilor la nunta, da' pun pariu ca pe o plaja ai ajunge la panza freatica de atata tabacit nisipul. Deci ne-am inteles, latino, samba, reggae si mai la noapte o chitara si multe voci... iar maine te astept pe un pisc semet la un foculet, ca si cantecele de munte sunt de noi :-))) Uite unde mi-e locul preferat: http://www.desenatori.ro/desen-1049631.htm
Darael, ne urmaresti din umbra si nu vrei sa ne intrerupi? Opreste-ne cat mai poti!!!!!
Whoooaaaa! Ce loc frumooooos! ce simplu ajungi la munte! Acolo, pe muntele ala, la focul ala, cantam noi, da? Fata verde, Om bun deschide-ne poarta si Noapte la munte-noapte la mare, si ce ne mai amintim... Imi place grozav pe munte, la foc, la cantece, dans si chitara... Chiar trag de niste prieteni sa facem o iesire pe munte, macar una, anul asta. Yo am mai fost, si focurile si cantecele au fost minunate!
Musai fac rost de palarie, ca acu tre sa dansam pe "I am a lion in Siam"...
Dara cred ca dansat, a obosit un pic si papa inghetata de pepene galben...
:D freatica, sarata, dulce, de care-o fi tot apa se cheama haha
Da, am stabiliut repertoriul, eu vreau si Strunga si Refugiul. Culmea e ca am sarit peste excursiile cu prietenii la foc si chitari fiindca n-am prea avut asemenea prieteni, dar mi-am luat revansa cu sotul meu la drumetii, si totusi nici a suta mie parte cat am fi vrut. Asa ca vom fi multi la noapte :-))
Eu zic ca Darael are azi inghetata de visine.... sa vedem cine simte mai bine.... si sper ca nu o mananca impreuna cu d-na Solitudine ca imi exersez iar calitatile de canibal(a):D - asta, desigur, daca ma mai lasa sa intru dupa ce mi-am facut de cap azi in barlogul lui ...
@ Mikka & Dilimache - uite asa pleaca omul linistit si relaxat la plimbare fara sa banuiasca ce se intampla pe propriul blog, cum se strang fetele sa-si faca de cap dansand si cantand si savurand inghetataaaaa..... ;;)
Nu, nu am fost aici, eram departe dar si daca eram, tot nu intrerupeam frumusete de dialog ce mi-a umplut comentariile de ispite: fuste largi si palarii, dansuri pana la pazele freatice, excursii pe munti cu chitara in spate sau inghetata de pepene si cirese pe plaja jamaicana.... ispite pentru toti cei care tropaie pe aici.
Ai vazut ce se poate intampla "pe blogul omului"? Sper ca totusi nu facuram chiar sapaturi pana la panzele freatice si ca a ramas iarba frumoasa in gradina ta... O sa intrebe Dilimache, precis, cand vine de la munte: de care inghetata iti place mai mult, visine sau pepene galben?
(Daca ar fi dupa mine, as vrea de amandoua, desigur.)
Mai oameni buni, acum am sosit innoroita de pe muntele prieteniei si voi n-ati aparut, pai se face asa ceva? Am cantat si eu singura cu niscai capre negre basca un tap incornorat, am montat cortul de una singura si am pus de-o supa instant tot de nebuna. Data viitoare va tin de mana pana acolo sa fiu sigura ca nu va mai rataciti pe drum.
Darael, sa inteleg ca la intoarcere ti-a disparut linistea si relaxarea? La prima nu comentez, dar cu relaxul nu te cred. Daca macar un zambet te-a vizitat la venire, atunci s-a meritat :-)
Cu inghetata... pepene, visine, cirese, piersici, strugure, banana... cu topping de optimism si servita in cupele florilor - cam asta ar fi desertul perfect. SI nici cu ciocolata nu m-ar deranja deloc.
Imi pare rau ca nu mai stiu e-mailul tau, parca odata mi-ai scris, de mult. Aici vb. despre mine ca persoana arareori, dar trebuie ca la randul meu sa-ti marturisesc ceva, fiindca poate nu intamplator intru azi pentru prima data pe comentariile din pagina ta de discutii , desi insemnarile le-am citit ades. Un fragment, poate cel mai important din viata mea este o istorie f. asemanatoare cu a ta. Singura diferenta este ca eu nu i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea, ci sa-mi ia darul care imi devenise greu de purtat, fiindca eram foarte tanara si vroiam viata personala. Cand porti un asemenea dar tu nu mai existi, fiindca nu e dat pentru tine, ci pentru ceilalti si trebuie sa fii constient de asta. Nu zic ca dumnezeu mi-a luat darul, ( e complicat de spus) dar a facut in asa fel incat sa inteleg ce inseamna cu el si fara el si pe ce l-am schimbat. Nu intru in amanunte dar iti spun ca am fost proasta, am fost inconstienta, am gandit si am actionat ca un om, egoist, ignorant si limitat si nu stiu in cate vieti voi putea plati pretul, daca nu cumva va trebui sa-l platesc pe tot in asta. Daca ma uit in urma sa vad ce am realizat in viata personala in comparatie cu ce am realizat fie chiar si pana atunci in viata impersonala, eu pot sa spun cu mana pe inima din punctul meu de vedere, ca persoana, ca om, ca femeie, ca nu exista termen de comparatie. Ceea ce am primit in schimbul uitarii de mine si daruirii neconditionate a ceea ce-mi fusese mie daruit, a fost cea mai mare fericire pe care am trait-o vreodata si cea mai mare pe care o poate trai un om vreodata. O fericire imposibil de descris, de crezut sau de inteles din afara, ca persoana. Nu se poate compara cu nimic fiindca nimic nu egaleaza fericirea traita prin ochii plini de lacrimi ai celorlalti. A lacrimilor de bucurie, incredere si speranta recucerite in locul deznadejdii sau disperarii lor. Si toate acestea nu numai pentru vitalitatea trupului cat mai ales pentru stalpul de nadejde de neclintit pe care dumnezeu il sadea in inima lor. Nimic nu egaleaza sentimentul ca odata cu fiecare dintre ei il redescopereai iar si iar pe Dumnezeu, ca e cu tine, ca lucreaza prin tine ca si cand ar fi numai el, iar tu, cel mai mic praf de sub talpile lui, dar eram Acolo, numai si numai cu EL. Cu el niciodata n-am fost singura desi am crezut ca sunt, alaturi de om am fost mereu singura desi am crezut ca nu-s.
parca spuneai ca sunt "discutii libere", de ce mai aprobi tu libertatea mea de a discuta?
daca ti-e teama de insultele sau manjirea a ceea ce noi consideram uneori sacru, ar trebui sa nu-ti mai fie, si ele trebuie sa aiba un raspuns sau o tacere, fac parte din Viata, asta asa cum este si pe care trebuie s-o traim oricum ne-ar fi data
@ deepinwhy - discutiile sunt libere intotdeauna. Si le public pe toate, cu exceptia reclamelor, fara nici o exceptie.
Mai exista intarzieri pentru ca nu caut zilnic comentariile ca sa le public.
Revenind la comentariul tau, nu cred ca e ceva de comentat. Este experianta ta, viata ta, relatia ta directa, unica si intima cu viata.... nimeni nu poate sa traiasca in locul tau sau sa simta in locul tau. Asa ca putem doar sa ascultam ce ne povestesti.
Ai vazut ca e greu sa povestesti cuiva ceea ce ai trait ? Chiar daca "ei" te asculta binevoitori, nu inteleg nimic.... cei care nu stiu nu inteleg, iar cei care stiu nu au nevoie de vorbele tale; au experimentat direct..... greu sa vorbesti si cu unii si cu altii.
Dara, comentariul meu nu era de fapt un comentariu ci o destainuire si ea era pentru tine. Iar tu vei face cu ea ceea ce crezi de cuviinta fiindca da, nimeni nu poate trai in locul nimanui. poate doar sa-i spuna celuilalt ceea ce a trait, daca el crede sau simte ca asta il poate ajuta sau ii este de vreun folos. Si da, e greu sa vb. despre tine in fata necunoscutilor pentru ca nu e potrivit oricand si oricum. Iar daca o faci, trebuie sa ai o motivatie puternica. Tu insa aici, ai fost intre prieteni si deschiderea ta a mers mai intai inspre inima lor, si nu spre judecata lor, fiindca tu din inima ta le-ai vorbit. Altfel n-ai fi facut-o. Nu, nu cred ca exista “nimic”. Mereu invatam unii de la ceilalti cate ceva, fie bun, fie mai putin bun, dupa cum rezoneaza acel ceva in sufletul nostru.. Insa de la rau invatam, poate, cel mai repede.
Sa nu crezi in “neintelegerea” celuilalt, ea e doar aparenta, chiar daca nu-i este timpul atunci, odata primita informatia, va stationa intr-un coltisor pana cand va fi coapta sa rasara la lumina. Nu avem ritmuri egale in aceleasi lucruri. Iar cei care stiu fiindca au trecut prin”acelasi loc” o confirmare in plus nu le strica, ii intareste, iar daca este o infirmare, ii va face s-o mai ia macar odata in calcul. Mai nimic nu e usor pe lumea asta, dar cel mai greu este sa vorbesti despre adevar si sa ramai in el . Eu cred ca dezvaluirea slabiciunilor proprii in fata celorlalti nu este o slabiciune ci proba adevaratei tării.
Dar a arata altora propriile slabiciuni este greu de facut.... nu pentru faptul in sine, ci pentru ca celalti sa nu se tulbure, sa nu te judece, sa nu "cada" cum zic inteleptii....
Da, e greu sa auzi 'slabiciunile' celorlalti si sa ramai netulburat.... si si mai greu este sa poti sa alini suferinta si sa dai sfatul potrivit.
De aceea, aceasta dezvaluire trebuie facuta cu grija si mare atentie....
... si a trecut un an.. si mai mult.... am mai facut cu totii cativa pasi.... eu cel putin simt ca am facut unii importanti. Multumesc. Ce mai face doamna S.? hugs....
HM... de mers aveti voie, dar doar in vizita... iar "voi", adica tu cu ea, e o notiune ca un pas pe drumul distrugerii cucoanei :P .. plus ca oceanul ala infinit il poti vedea si de aici stiu eu :D
buna dimineata...
RăspundețiȘtergeree cel mai greu asa :)
...liber...
cand numele liber ales e ,,singur, ratacitor prin lume", asta e destinul ales...
RăspundețiȘtergeredeci ti-ai sters si tu istoria personala...
nu e prima data... si nu va fi nici ultima...
asa ca ti-ai putea schimba numele in ,,Phoenix"
o vreme, pare ca nu e nimic in jur... lumea nu se vede inca, cu ochii proaspeti...
dar cand te uiti mai bine, uita-Te, uite-ne...
buna dimineata, fie-ti renasterea usoara...
suntem aici...
Darael, amintirile nu poți să le ștergi, oricâte bloguri ai șterge. (Revino-ți!) Nu cred că trebuie să aștepti ceva de la cei pe care îi ajuți. Nici măcar recunoștință. Nimic. E suficient ca tu să știi că ai făcut ceva pentru oricine aflat în nevoie, e suficient ca oricare dintre ei să fie conștient că, la un moment dat, a primit ajutor. Nici nu mai contează de unde sau de la cine. Poate că exemplul meu îți este util: Nu am așteptări. După ce ajut, mă îndepărtez. Chiar fug.
RăspundețiȘtergere@ Ajnanina - nu e greu deloc sa fi liber. E doar dureros.
RăspundețiȘtergereSi numele nu l-am ales eu.
Pe vremuri, l-am explicat undeva, cred ca pe forumul desprecopii. Cineva mi-a atras atentia ca sunt mult prea singur, ca sunt un insingurat. Si atunci, m-am semnat "singur". Apoi, jucandu-ma cu semnatura, mi-am adus aminte ca o alta mamica mi-a spus nu e frumos sa ratacesc toata ziua... si iata numele.
L-am pastrat pentru ca suna bine si se apropia de realitate. Mult prea bine se apropia....
Interesanta propunerea ta. Phoenix e un nume dragut si simpatic. Am sa ma gandesc daca e momentul sa-l schimb; oamenii ma identifica cu Darael.
Amu, cu stergerea istoriei personale.... nu am sters nimic. Totul e acolo, neschimbat. Am sters doar sfaturile si blogul. De acum am sa permit oricui sa traiasca oricum. Libertate absoluta. Liber arbitru 100 %.
Multumesc pentru gandurile bune.
@ Mana - nu stiam ca fugi. Nu am avut niciodata senzatia aceasta. Intotdeauna ai fost foarte, foarte prezenta. Tandra de multe ori, delicata... o doamna.
RăspundețiȘtergereNici eu nu fug.
Doar schimb ceva. Ceva detalii in viata mea, nimic mai mult.
Si de ajutat, pot sa ajut oricand doresc. Merg pe strada si vad suferinte, vad cauzele si... miracol (unii asa ii spun, altii spun ca e blestem), pot sa vindec, sa corectez. Fara ca macar acea persoana sa stie.
Da, am cerut odata vietii sa ajung sa vindec. Acum pot. Poate trebuia sa cer bani, si masina, si o femeie langa mine..... na ca am uitat de piscina ;)
Darael, mai intai imi pare rau ca ai sters absolut tot, chiar si pagina de pe bravehost. Poate cineva vreodata ar fi ajuns acolo si l-ar fi ajutat cuvintele si sfaturile tale!
RăspundețiȘtergereSi fiindca veni vorba... draga Darael, ai ajutat mereu oamenii neconditionat, ai adus zambete sau ai sfatuit si toate astea au contat maca un pic in viata cititorului tau.
Parerea mea este ca a venit vremea sa te deschizi si sa ceri si tu ajutor. In orice forma ai nevoie. Fiindca fiecare avem nevoie.
Te-as ruga sa definesti singuratatea. Prin 2006 stiu cati se considerau prietenii tai pe un forum si insirau pe multe pagini rugaminti sa nu pleci. Tu crezi ca daca ai pleca nu ne-ar pasa, chiar si pentru faptul ca ne-ai priva de un zambet in plus? Daca tu consideri ca nu trebuie sa strigi dupa ajutor, foarte bine, dar ramai aici si repune-ti toate postarile la locul lor. Depinde de tine, iarta-ma daca am fost prea imperativa, dar asta gandesc.
Eu zic ca venim aici cu totii pentru a ne suplini un handicap, pe care lumea-l cunoaste sau nu. Majoritatea ne-am retras in cochilie din cand in cand. Curat insa nu inseamna sa stergi, fiindca amintirile raman, cum spunea si Mana. Nu trebuie sa-ti spunem noi mai multe fiindca tu le stii foarte bine...
Cand te-am descoperit aici m-am bucurat mult. Poate mai avem pareri diferite si=mi pare rau daca nu ai gasit la noi ajutorul de care si tu aveai nevoie. Eu am invatat insa demult ca daca ceri, ti se va da. Poate ai putea fi ranit daca iti deschizi sufletul, dar e singura cale catre mai bine.
Fii iubit si luminos! Te imbratisez strans!!!
@ Dilimache - esti un copil bun si vrei sa ajuti. Dar nimeni nu poate sa ma ajute.
RăspundețiȘtergereSunt singur.
In cel mai real sens al cuvantului. Nu se poate spune altceva cand nu ai pe nimeni.
Da, am avut pe vremuri de demult uitate o familie si 3 copii. Nu ii mai am. Nu intrebati, nu am sa povestesc nimic despre subiect. Sunt singur si asa am sa fiu pentru ca doar una poate sa fie mama copiilor mei. Si asta e.
Da, stiu cum "striga" lumea sa nu plec pe forumuri. Dar era momentul.
Mi s-a aratat limpede acest lucru prin mesajele directe de "prietenie", prin incercarile unor ziaristi sa ma prinda ca dau recomandari pe bani (am avut experiente intereasante cu ziaristi "bolnavi") si totul a culminat cu un atac direct cu un ditamai subiectul special for me; 13 pagini daca nu ma insel.
Eram baiatul cu florile peste tot unde mergeam si am primit palme. Eu le-am multumit tuturor, invatand cum e lumea. Asta e boala mea: sa invat din orice.
Cred ca nu m-am exprimat bine.
Nu am sa plec niciunde. Si am sa am acelasi zambet pe buze. O prietena imi spunea odata ca e cel mai trist zambet din lume. Dar altul nu am, chiar daca incec.
Hugs pentru toata gasca de Dili.
Hai, capul sus și mergi înainte. Alt drum oricum nu există, da?
RăspundețiȘtergere@ DeMaio - nu pot sa te contrazic. Tot inainte !
RăspundețiȘtergereBuna Darael,
RăspundețiȘtergereSuntem alaturi de tine.
Am un prieten mic alaturi care iti transmite si el pupici dulci.
M-am bucurat foarte mult cand am descoperit acest blog. Ne-ai luminat de atatea ori viata cu sfaturile tale si gandurile bune. Si cel mai important ne-ai invatat sa zambim ...mai des.
Sa fii iubit.
Te imbratisam cu drag >:D<
@ Angelica - pupicii au fost bine primiti si s-au lipit de obrajorul propriu.
RăspundețiȘtergereAm o imbratisare pentru voi. Hugs !
Dara, niciodata n-am inteles de ce te simti singur, tu care esti foarte sociabil, care esti inconjurat mereu de oamneni, oamneni care te apreciaza....cum sa te simti singur?
RăspundețiȘtergereTe-am simtit un OM BUN. Cum poate fi un singur un OM BUN? Poate e doar o parere a ta, poate astepti mai mult de la cei din ju, nu stiu....
In orice caz eu iti multumesc pentru nenumaratele tale sfaturi, si nu sunt putine.
De ce ai sters tot? Cu siguranta ca mereu sunt persoane care gasesc o alinare, un raspuns in cele scrise de tine.
Nu inchide blogul. Imi place sa te citesc. Ai mereu ceva ce spus. Am invatat mereu cate ceva de la tine.
Sa ai o zi excelenta si sa nu te mai simti singur. Noi suntem aici.
@ April - cum de ma simt singur ? Cum sa spun ? Cand de luni de zile nu te cauta nimeni la telefon, cand nimeni nu e langa atunci cand iti e greu, cand nu poti sa spui nimanui ce ai mai facut, ce ai realizat si ce ai gresit.... cand orice incercare de a face asa ceva esueaza, atunci esti singur.
RăspundețiȘtergereAmu, cu sfaturile, nu stiu cum o fi. Sper ca omenirea sa supravietuiasca si fara ele.
Eu nu mai dau sfaturi. Si nu mai dau tratamente nimanui. Da, stiu sa tratez hepatite cronice, anexite, viroze, o gramada de alte boli "incurabile", dar mie, mie ce imi ajuta asta ?
Sunt tot singur.
Spuneam pe undeva ca singurul lucru pe care il regret e ca nu am plecat sa spal wc-uri (sau vase daca vreti sa spuneti asa) in strainatate. Am stat aici dorind sa ajut oamenii. Acum am rasplata alegerilor mele.
Multumesc pentru urari.
Si stiu ca esti pe aici. Cand inchid ochii, va vad pe toti. Pe fiecare in parte si ma bucur pentru voi.
Crezi ca eu am multi prieteni? Nici vorba, dar nu inseamna ca sunt singura. E adevarat ca din fire sunt mai singuratica dar am invatat sa nu am prea multe asteptari de la cei din jur. Incerc pe cat posibil sa nu depind de altii. Si totusi, ai familia care inseamna cel mai mult. Aprecierea lor e cea mai valoroasa.
RăspundețiȘtergereUneori si eu regret ca n-am avut curajul sa plec. Alteori nu. Acuma depinde de starile prin care trec.
Sper din suflet sa nu te mai simti singur niciodata.
Hugs.
@ April - esti o dulce si incerci sa imi ridici moralul. Dar moralul meu nu are nimic, este ok. Doar realitatea e problematica.
RăspundețiȘtergereNu am familie.
Nu am prieteni.
Nu am colegi de munca.
Sunt singur singurel. Eu si propria mea persoana (importanta). Si o bere pe care nu o gasesc de 2 zile. Unde s-a ascuns nu stiu.
Daca nu avem bere, ce zici de o savarina rece, bine insiropata ? Cu un suc de portocale proaspat stoarse langa.
da maaa, toti sunteti singuri, dar unu n-ati veni la strandulets cu mine. uratsilor!
RăspundețiȘtergere[nu vreau sa scriu pe serioaselea la sub asta. nu inca.]
huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuugs!!!
Darael- dintre toti oamenii pe care i-am "cunoscut" in online de tine m-am simtit tot timpul cea mai apropiata. Intotdeauna ce ai spus tu a contat.
RăspundețiȘtergereAm avut cumva impresia ca am contribuit putin la decizia ta e a deschide blogul asta. Nu stiu de ce. Asa am simtit. Probabil ca-i o parere.
Eu stiu ca n-ai sa pleci nicaieri si mai stiu ca daca imi dai nr. nr. telefon am sa te sun in fiecare zi. Nu pentru sfaturi (sau cine stie?!) dar cu siguranta pentru a sti ce mai faci, cum o mai duci,ce-ai mai facut, unde-ai mai fost, ce-ai mai vazut, ai bere, ai prajituri?
Mi-e ciuda ca ai sters blogul, dar vorba ta 100% liberul arbitru.
Buna Dara ! E cam multa tristete aici, dar eu nu vreau sa o vad ci sa privesc peste. Vorbesti de ceva timp de singuratatea de care ai parte de cea fizica si te cred, dar eu vad si o viata plina in alta realitate, una in care ai veranda casei plina de prieteni, de toti de aici si de altii atrasi de tine in drumul tau, si aia imi place. Ma vad si pe mine acolo undeva, cu farfuriuta in mana asteptand acea savarina bine insiropata :DDDDDDDD, sau alte bunatati cu care ne-ai alintat aici, si realitatea asta tare imi place pentru ca asta e de fapt familia ta. Cineva mi-a spus odata ca nu tot timpul adevarata familie e cea biologica, ci este cea de suflet. Ma bucur ca te-am intalnit in eter asa sau cine stie pe unde, si nu vreau sa vad tristetea asta cu despartiri asa. Oricand, oricine de aici cel putin, ar imparti cu tine o bere, o plimbare, o tacere si am sa beau in seara asta cu tine o bere chiar daca esti departe fizic, esti cu sufletul aproape. Noroc si multumesc pentru tot. Aaa mai am un prieten care te saluta, tzup pitigoiul care-ti trimite cioculet dulce si o cantare. Seara placuta
RăspundețiȘtergereDaca nu ai bere nu-i bai...am eu vin rosu...care nici nu ingrasa:) deh, femeile astea numai la sileta le sta capu' :))
RăspundețiȘtergereAcuma serios, vezi cati prieteni ai pe aici??? noi nu contam? vorba Ninei, da-ne nr si te sunam noi.
Dara, sa tot fie vreo 5 ani de cand te stiu de pe forumul DC. Nici acolo nu pareai singur, nici aici nu esti. Mereu ai fost inconjurat de prieteni. Poate nu crezi in prieteniile astea dar hai sa-ti dau un exemplu recent. Saptamana trecuta am fost la o conferinta in Germania si cum am avut o escala mai lunga in Frankurt m-am hotarat sa ma intalnesc cu o fata ce o cunosteam de pe DC de cativa ani buni. Nu ne-am vazut niciodata insa cele 24 de ore petrecute impreuna au fost ca intre doua prietene de-o viata. Am castigat o prietena adevarata. Si nu e putin lucru.
cu fond albastru iti sta cel mai bine...
RăspundețiȘtergere@ D - nu am stiut ca mergi la strand, dar sa nu te mint, nu stiu daca veneam. Nu stiu unde e strandul cu pricina si... ce e mai grav, nu am costum de baie. Si nici slapi :D
RăspundețiȘtergereDoar cipilica am. Ma luai doar cu cipilica ?
@ Nina - mi-ai fost tot timpul aproape. Si chiar daca nu e ceva obisnuit in blogosfera, am incercat de fiecare data sa nu bat campii si sa atrag atentia asupra unor aspecte mai ascunse ale subiectelor.
Am sters ce era pe aici deoarece toti cei care au avut nevoie de cele scrise au citit. Fiecare zi ne aduce ceva nou, ceva miraculos; ce nevoie avem de arhive ?
@ Un boboc - multumesc pentru tot. Dar mai ales multumesc ca ai avut rabdare cu mine.
Uite, citind ce ai scris acum, mi-am dat seama ca mi-am ratat cariera - daca aveam cofetarie, vindeam o gramada de savarine oamenilor. Si ora 12, si eclere, si diplomat cu fructe si inghetata pentru toate gusturile....
Hugs pentru tot clanul si o nuca pentru smecherelul mic. Sau o musca - stiu ca-i place :D
@ April - stiu despre ce spui. Si v-am simtit aproape intotdeauna. Mai aproape decat va puteti voi imagina vreodata. Dar e greu sa ma intalnesc cu oamenii; uite, cu Pinkuletul cel mai roz negociez de cativa ani o intalnire la pizza. Dar cine stie, poate odata o sa ne vedem. Lumea e mica, mica de tot.
Hugs for all.
PS> Nu plec niciunde, asa ca o sa va raspund pe aici daca doriti sa intrebati ceva. Si, normal, am sa va fac vizite "inopinate" pe blogurile voastre ;)
@ Ajnanina - poate e un pic prea intens acest albastru, dar astazi nu ma mai joc cu sablonul.
RăspundețiȘtergereMa uit pe geam cum ploua. E minunat.
am vorbit la telefon cu cineva din orasul tau si mi-a povestit de marea furtuna de azi...
RăspundețiȘtergereai cumva vre-un amestec ? :)))
a fost modul tau de a exorciza resturile zilei? :)))
si un ultim gand al zilei, plouat, dar proaspat...
RăspundețiȘtergerehttp://www.glitter-graphics.com/graphics/27383
@ Ajnanina - furtuna ? Ce furtuna ? A fost doar un vanticel si atat. Plus o ploaie frumoasa dupa care e pace.
RăspundețiȘtergereFurtuna e un cuvant mare ajnanina.
Si ce s-a intamplat pana cum (nu numai vremea de astazi) nu e in legatura cu mine. E doar un semn al racirii globale. Da, racire globala. Aceea de care pomenesc eu de 3-4 ani.
Multumesc pentru imagine. E frumoasa.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDarael, iarta-ma ca am intrebat, dar incep sa inteleg cate putin acum... Cred ca experienta te face greu de "sfatuit" fiindca deja stii prea mule, insa un singur sfat as vrea sa-l urmezi, acela de a lasa subiectul asta aici si de a intra din cand in cand. Uite, stiu oameni care au avut de suferit fiind complet transparenti, altii care si-au gasit fericirea astfel. Intr-adevar, ai dreptate cu ce spui si iti multumesc pentru raspuns... insa cand furtuna te-a aruncat in ocean de pe vasul naufragiat si ti-a alunecat din mana si ultima bucatica de scandura - inca mai exista o scapare, si anume o alta nava. Poate sa nu apara sau poate da, poate fi de pirati, si atunci ai incurcat-o, dar poate fi salvatoare. mereu insa speranta trebuie sa existe. Si speranta alunga singuratatea.
RăspundețiȘtergereTristetea pe care o simt uneori la tine seamana a resemnare si asta nu te ajuta. Cu totii avem nevoie de un "ce mai faci" sincer, nu formal, de o mangaiere, de o copilareala. Lumea asta e plina de adevaruri pe care incercam sa le cunoastem dar care nu ne aduc satisfactia totala. Facem uneori bine ca sa primim rau. Alteori insa nu primim nimic, oamenii aceia carora le-am facut bine dispar. Gandurile lor raman undeva acolo in amalgamul de energii care sageteaza vazduhul si uneori se ratacesc. Cred ca nu avem incotro decat sa le primim cu bratele deschise pe cele bune si sa nu ne intristam de cele rele.
Eu una mi-am gasit iubirea dintr-un hazard, dintr-un gest copilaresc si dintr-o atat de neinsemnata intamplare incat nu pot crede ca nu "a fost sa fie" asa. Ei bine, daca nu ii dadeam eu insa un ghiont intamplarii
si daca nu ma aruncam cu capul inainte nu aveam nimic poate.
Nu juec si nu etichetez, adica incerc asta. Dar vreau cu tarie sa cred ca oamenii buni primesc bine. Numai sa nu blocheze binele de a-i prinde din fuga lor printre adevaruri si probleme... Vreau sa ramai aici pentru a ne confirma ca, pana la urma, raul piere. Vreau sa ramai, macar asa albastru inchis, ca sa capeti curajul de a ne spune ce-ai mai facut si ce fel de inghetata ai mai mancat, si cu cine. Sa ne arati ce tablou iti place pur si simplu fiindca iti incanta vreun simt. Lucruri din acestea care unora le aduc un zambet pe buze si poate le calauzesc urmatoarele ore, iar tie iti fac poate ziua mai uspoara fiindca imparti. Frumusetea se inzeceste cand o impartasesti, durerea se imparte insa la zece. Sa putem citi "azi imi vine sa-i fac pe toti sa dispara" sau "astazi am mirosit o floare albastra" Esti un om special si pentru unii misterios, dar esti un om. Nu regreta nimic, totul are un rost. Si daca raul iti da in cap de cate ori vrei sa iesi din vreo prapastie, fa-ti aripi si zboara spre lumina evitandu-l pur si simplu.
Hai ca m-am lungit si o sa pierzi timpul cu aberatiile mele. Nu am vrut decat sa-ti spun ca eu sunt sigura ca iti va fi bine daca tragi putin cu puscociul in viata asta. Decide sa nu mai fii singur si vei reusi. Totul va conlucra pentru acest scop. Hai ca te pup, sa te vad zambind!!!
eu cu sfaturile te-am descoperit prima oara. si m-am bucurat cand ti-ai deschis blog pentru ca imi place modul in care vezi tu ceea ce e in jur. erai ca o cana cu apa rece cand ti-e sete vara. Decizia oricum iti apartine. sa-ti fie senin pe unde mergi!
RăspundețiȘtergereDarael, nu esti singur! Nu sunt singura care iti trimit ginduri bune!
RăspundețiȘtergereCu drag, Catalina
gandul bun al zilei de azi, pentru tine:
RăspundețiȘtergerehttp://www.glitter-graphics.com/graphics/370018
nu, nu sunt eu :)
e ea.
"Acum esti aici, peste o clipa vei fi acolo unde te va duce vantul" gandeste orice frunza ce pluteste....
RăspundețiȘtergereImi place sa ascult gandul frunzelor... Uneori sunt o frunza plutitoare. Si asta-i bine.
Bine sa-ti fie in casa noua. Si albastra.
Despre singur... Eu ii zic singuratea calatorului de cursa lunga.
Intr-un fel, stim toti ca asta este, dar ne punem asta ascuns, departe, sa nu vedem...
Soarta celui care trece, poate si stie. Cum sa-i faca altii lui ceea ce face el? Sau mai bine, el stie ca nu el face.
Of, nu, nu filosofii... Nu te va ajuta sa-ti spun ca stiu adanc de tot toate cutele singuratatii. Pe toate partile. Nu-ti va tine de telefon, de mail, de mana, de salut, de ascultare.
Si totusi, priveste, vezi asa de bine...
Lac linsitit pentru frunzele tale. Asta este, lucios, perfect intins, liniste. In cele din urma, aici iese durerea, sa se fluture afara. Gaura in lac se astupa.
Poti sa bagi sabia in apa si sa tai. Pare ca apa nu vrea, ca nu se taie, dar nu e dupa voia ei...
Uite cati vor sa te auda. Asta e. Asta e din drum...
Stai pe lac si spune. Argintul singuratatii nu tine de cald, dar nu ia seninul.
Poate din lac o sa-ti de Mana o sabie, pe Aia.
Stau pe malul lacului si veghez momentul, vreau sa vad pe cer stralucirile tale cand o vei primi...
@ Dilimache - nu regret nimic. Fac pluta pe spate plutind pe Ocean si privesc Cerul instelat asteptand urmatoarea nava ;)
RăspundețiȘtergere@ Lollitta - multumesc pentru gandul bun si aprecieri. Sa daruim atunci o cana de apa rece pentru toata lumea.... apa a vietii evident.
@ Catalina - multumesc mult.
@ Ajnanina - ce frumos arata. Chiar fara efectul de scena, e foarte frumos.... oare cu cine se batea ingarul cu pernele inainte ?
@ Mikka - Mana mi-a dat Sabia. Am cerut si mi-a dat-o. Exact Sabia pe care am cerut-o.
RăspundețiȘtergereAmu o tin in mana si in ea se vede si Cerul si Pamantul. Dar tot singur sunt, asa cum eram inainte.
Inainte eram singur fara sabie.
Acum sunt singur cu sabia mea. Eu si Sabia mea, o singura faptura.
Bine. Acum taie corzile care te tin in a simti singurul. Doare al naibii sau al Dumnezeului -tot aia e durerea, oricum ai numi-o. Oricum, tu pe tine te tai. Sufla tare in timp ce tai si scuipa simtirea. Scuip-o afara in timp ce tai. Doar tre sa infigi in lac, in miezul durerii, dintr-o singura miscare - stii cum e aia, prea bine - si sabia o sa faca drumul. Urmareste-o, respira, sufla. Urmareste cu ochii Fara-Trupului. Stii asta prea bine, ai facut la altii. O sa iasa cu suflatul tatana simtirii singurului.
RăspundețiȘtergerePe urma sabia stie sa faca tot.
Stii deja ca asta taie simtitul singurului, nu singurul. Ala ramane. Dar e doar acolo si nu se mai simte nimic, nu mai are putere.
Iarta-ma de intrat asa, cu zanganitul sabiei mele dupa mine. Poti sterge daca vrei comentariul. Nu am stiut cum sa-ti scriu altfel.
Cale buna. In miezul ei, fara puterea de a o mai simti dureros singurul, singuratatea isi va deschide miezul si va scoate din ea piatra ta de putere pentru singuri. Pune-o in legaturica ta de vindecator. E leacul special pentru simtitul singurului, ca de-aia treci prin asta...
Cale buna...
Ma plec in fata trecerii, a luminii si a umbrei tale... Multumesc!
Ufff, si inca ceva, repede, pana nu inchizi...
RăspundețiȘtergereAm facut alaltaieri o a treia trecere dincolo. Cu bilant pe viata care a fost, cat a fost, cum a fost.
Singuratatea singuratatii, absoluta, maxima, cum nu-ti doresc sa stii - si-a deschis miezul - nu vorbesc metafore, a fost exact asa, si am trecut dincolo privind viata care a fost cu asa o bucurie... Mi-am vazut bogatiile si darurile. Se face chiar trecerea in revista, aia cu vazutul filmului. Doamne, ce vezi! Ce uitasesi ca a fost chiar de cand fusese. Stii cat de plina a fost? O simteam frumoasa de juma' de an, dar acum... Plecam cu mainile goale si inima plina de multa dulceata, blandete si nespusa uimire in fata minunatiei. Totul a fost frumos.
"It was a good life", i-am spsu celui care ma insotise, bland, in trecere, apoi ma adusese inapoi. Omul nostru nu stie romana, dar a stiut exact cum am simtit eu. Nu a fost nevoie de vorbe. Cata blandete, cata dulceata...
M-am intors cu bucurie si hotarata mult mai mult ca inainte sa traiesc intens, asa cum zici, clipa de clipa. Acum stiu exact ca nu mai am nimic de pierdut, decat timpul, daca nu-l folosesc spre gustarea maxima a clipei.
Paseste in frumusete, cale buna!
Darael, ce zice Mikka in ultimul mesaj lasa loc doar de zambet si tacere... ne face sa plecam capul cu rusine pentru fiecare data cand am gandit rau despre viata sau despre noi insine :-)
RăspundețiȘtergereContinua sa faci pluta dar nu uita sa te uiti in jur, si ai grija la sirene! Te imbratisez!
offf Darael, sfarsitul nu-i aici e melodia mea preferata de la pasarea colibri. poate o asculti ;)
RăspundețiȘtergereBuna noaptea d-le D, ce faceti in miez de noapte? Sper ca nu cu d-na S.
RăspundețiȘtergeredarael lasa vaicareala!
RăspundețiȘtergereNeata Darael! Ai fugarit-o pe d-na S? Multe raze de soare pentru tine!
RăspundețiȘtergereScuze tuturor pentru intarzierea cu care raspund.
RăspundețiȘtergere@ Mikka - Multumesc pentru vizita si pentru sfaturi.
@ Dilimache - smechere sirenele, ma gadila la talpi hotomanele ;)
Si spui ca suntem rusinosi ? Noi, cei care plutim pe valuri ? Neeeee.... rusine nu e in noi; si nici in valuri nu e.
@ Anonim - nu vad nici o vaicareala !
@ Raze de soare ? Nu stiu daca sunt, motai cu ochelarii de soare pe nas plutind in voia vantului de la rasarit.
E prima oara cand citesc aici. Nu te cunosc. Dar te rog din suflet , incearca sa vezi partea plina a paharului !Si , pana la urma , eu cred in destin. Poate ca , dand prea mult celorlalti , nu ti-a mai ramas ceva si pentru tine.Nu strica un pic de egoism.Sa aud de bine !!!
RăspundețiȘtergereAtata timp cat ai senzori pt gadilaturi e biiiiiiiiine, iar nerusinarea e perfect de simtit uneori. Si ai grija la razele alea, exact cand nu le vezi te ard mai tare :P
RăspundețiȘtergereCat despre doamna S, e duala rau, acu; e sirena, acu e d-na cu care serveai inghetate cu mot, adica ea, Singuratatea.... sa-i poruncesti sa ramana doar in prima ipostaza, e mai incitant.
Sa fii iubit!!
@ MARIA - multumesc pentru vizita; imi pare rau ca nu ai trecut pe aici cand aveam petrecere cu inghetata, savarine si batai cu frisca.
RăspundețiȘtergereNu stiu de unde e aceasta idee ca am dat totul altora. Am pentru mine mai mult decat isi poate imagina cineva.
@ Dilimache - deci problema sta in senzorii de proximitate ? Sa vedem... hi hi hi, chiar e haios cum ma gadila in talpa.
Si zici sa am grija la razele de soare ? Daaaa, e timpul sa fac ceva scufundari; vad langa un Giant Manta Ray.... ma duc sa inot alaturi de el.
ehe, unii se destrabaleaza la soare, ca deh, e vacanta...odihna placuta, dar nu singurel :)
RăspundețiȘtergereAh Darael, pai deja te vazusem intr-un filmulet aici: http://www.youtube.com/watch?v=YJup1n09SU8&feature=PlayList&p=4340B172EB75EF88&playnext=1&playnext_from=PL&index=88 :-) inseamna ca ai destui prieteni deja printre manta rays. Dar ai grija ca daca te arunca din zbor o sa ajungi mai aproape de soare decat credeai :-)
RăspundețiȘtergere@ April - amu, na, recunosc; ma destrabalez cu (ne)rusinare ;)
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - frumos clipul. Dar imagineaza-ti cum e plutirea alaturi de 50 de Giant Manta Ray. Plutire e cuvantul care descrie cel mai bine starea... daca mi-ai spus sa nu mai plutesc in bataia razelor de soare, tot am gasit unde sa plutesc :D
Wow, Darael, ultima data te-am "vazut" pe DC :-D
RăspundețiȘtergereMa bucur enorm sa te regasesc aici, chiar si asa, indurerat. Imi pare insa rau ca te gasesc asa de tarziu.
Eu cred ca atunci cand cazi cel mai jos, ai sansa sa vezi cea mai orbitoare lumina. Sus si jos sunt doar puncte relative la o perspectiva. Daca schimbi perspectiva, s-ar putea sa realizezi ca lucrurile stau chiar pe dos.
Cu siguranta sunt multi oameni care te-ar ajuta din suflet, daca ii vei lasa sa o faca. Te vor ajuta sa nu mai fii singur si ratacitor, ci sa regasesti sensul si directia.
Neata Darael.. ma gandeam ce frumos asezat aici e strigatul din melodie... iti doresc sa aiba raspuns si sa te transbordeze intr-un al treilea fel de plutire! te imbratisez!
RăspundețiȘtergerehmmm. tu esti un paradox. nu sunt primul care o zice. april daca nu ma insel a subliniat lucrul asta. esti un om cald, placut, sociabil... si plin de pilde, un om de genul asta nu are voie sa fie singur. Acum singuratatea poate fi definita in fel si chip. tu ai ales o definitie infipta in realitatile cu care te confrunti. insa nu poti sa faci abstractie de noi. asa cum ai spus-o si tu... atunci cand inchizi ochii de vezi... pe toti. noi suntem aici. si suntem multi. deci... nu esti singur.
RăspundețiȘtergerenu stiu daca suna patetic, si chiar daca este asa nu ma intereseaza. eu simt nevoia sa-ti multumesc pentru tot ce ai fost pana acum... dar mai abitir pentru tot ceea ce vei fi de acum inainte.
@ Gabi - bine ai venit in zona. Interesanta perspectia inversa cu care ma ispitesti. Amu sa vedem daca o fi lumina aceea orbitoare pe undeva.
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - astazi am plutit pe o alga in Marea Sargaselor. Liniste deplina. Relaxare. Bucurie.... Pace !
@ Un Om - si eu spun ca nu e firesc sa fiu singur, dar aici am ajuns. Si e o minciuna sa ascund realitatea. Langa mine nu e nimeni. Daca o sa gasesti alt cuvant decat singuratate, am sa-l folosesc.
Multumesc pentru cuvintele bune. Care nu suna deloc patetic.
Somn usor tuturor !
Neata Darael! Nu te las nene asa usor... vroiam doar sa-ti urez o zi racoroasa si proaspata, dar si sa te cert.
RăspundețiȘtergerePai ce cauti tu fix in Marea Sargaselor, noi vrem sa te extragem din triunghiul ala al Bermudelor si tu pe-acolo-ti gasisi alga? Ia agata-te frumusel de primul vas de croaziera si du-te de fa un dans cu vreo jamaicana unduitoare, sa vezi ce bine te simti. Pup!
@ Dilimache - in Marea Sargaselor m-am indragostit de genunchiul Ei: http://www.youtube.com/watch?v=EWq0cw0oTMI
RăspundețiȘtergereUnii spun ca e doar o piatra in ocean, dar eu stiu ca vad genunchiul ei iesind din valuri.
Buna dimineata, frunza... Sau lac...
RăspundețiȘtergereCum iti mai este?
Am prins tarziu trenul asta, cand nu mai vad bataile cu frisca...
Cand mai faci pauze de facut pluta - una din inactivitatile mele preferate - poate ne canti ceva, draga frunza... ori pescarus... ori delfin... ori no-body...
Bucura-te de marea aia!
Mmm. deci iar esti pe ape... oare - dintre toate simturile - ce alegi sa folosesti pentru a o iubi pe fata cu genunchi somnorosi? :D
RăspundețiȘtergerechiar ca seamana cu un genunchi...o fi vreo sirena singurica, suparatica...
RăspundețiȘtergere@ Mikka - propun o cantare din frunza, ce spui de asta ? Mai trebuie doar sa gasesc un nor simpatic sa stau pe el atunci cand o sa cant.
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - nu folosesc nici un simt atunci cand Iubesc.
Simturile imi arata "darurile" celorlalti, pe cand Iubirea MEA e darul MEU. Nu, nu am nevoie de simturi sa Iubesc.
Of, ai dreptate, nu ai nevoie de perceptia ei pentru a o iubi. Dar nu vrei ca si ea sa te iubeasca? Atunci ai avea nevoie de macar un simt.. :)
RăspundețiȘtergereO cantare din frunza? Perfect! :)))
RăspundețiȘtergereNu am acces la youtube, sa-ti caut (cred ca e melodia) norul incepator...
Pana gasim, mai bine plutirea, deocamdata. Marile, dragele de ele, cate frunze, cati nori,cati Cantareti...
Sa ai plutire calda de mare si liniste de lac. Fie-ti Soare.
@ Dilimache - daca doresc ca ea sa ma iubeasca ? Poate. Dar nu conteaza dorinta mea.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa fie dorinta EI sa (ma) Iubeasca. Daca ar cunoase iubirea, ar Iubi Faptura TOATA, nu numai pe mine.
Iar eu as fi inconjurat de Darul Ei, bucurandu-ma cu toata fiinta, nu numai cu un simt sau altul.
@ Mikka - plutire sa fie, pe o Raza de Soare.
pana la anul se amana orice pizza. am intrat la dieta. iarasi :P
RăspundețiȘtergereuhm, dar merge o granita de menta, de ex. sau mai bine sa-si accepte fiecare singuratatile si gata, ca vb aia, tot acasa ne intoarcem :)) stii ca asa ziceam eu cand ieseam prin oras: la ce-mi ajuta, pana la urma tot acasa ma intorc.
dupa ce-am citit comentariile astea, tocmai mi-am propus sa nu mai zic niciodata ca-s singura. cel mult ma intristeaza, la mine-n gand, dar sa ma si enerveze... lasa :)) nah. eu nu-s asa buna, intelegatoare si toleranta ca tine. sau poate nu inteleg deloc, dar cand zice cineva ca E CUMVA, apoi fix asa e si gata :D da, deci o sa mi zic eu in gand.
aaa, nu cred ca-s stranduri pt nudisti in tm, dar am putea noi sa deschidem unul :D or mai fi multi fara costum de baie. [slapi nu ti tre, poti si descult]
bine, nu te chem la strand. oricum, deja m-am obisuit sa ma duc singura, e aproape purfect :D ti poupe, dara.
[ieri am fost cu nepotelele, deci nu-ti vine sa crezi cum aia de 1 an stie sa inoate, adica da asa din picioare ca broasca, fara sa-i fi zis nimeni :) da' ele-s mici si au plecat sa doarma, deci tot singura am ramas :P e bine!]
@ D - esti la dieta ? Nu face nimic, cand ne vedem o sa faci pauza la dieta.
RăspundețiȘtergereSi, ia spune, cum mergi tu iar in mall fara sa spui nimic ? Veneam cu tine si intram impreuna sa incercam hainutele cu pricina. Si sa le crimpotim stereo :)))
Hugs pentru Pinkuletul roz !
Nu te ispiteam cu acel gand, ci iti impartaseam ce simt despre starea prin care treci.
RăspundețiȘtergereExista asa numita scara a lui Iacob pe care ingerii si sufletele urca si coboara. Cel mai adesea avem impresia ca urcam, dar in marea noastra infatuare la un moment dat realizam ca perspectiva s-a inversat si coboram, de fapt, treptele. Se poate insa si invers. Ai impresia ca ai coborat si mai jos nu se poate. Nici nu realizezi de fapt, ca esti in urcare in acel moment.
Da, iubirea oamenilor e cel mai adesea vremelnica, nestatornica, viata ne matura ca pe frunze ofilite ;-) dar iubim in ciuda acestui fapt. Iar unele iubiri merita. Toate iubirile adevarate merita. Chiar daca se termina.
...m-ai ajutat de multe ori sa vad altfel... din pacate a respecta cateva reguli intr-o lume pusa pe fuga, rautati, sicane, indiferenta... este foarte greu!
RăspundețiȘtergereCe crezi tu ca ar trebui sa faci sa nu mai fii singur??
Cu drag...
Darael, pasivitatea si idealismul sunt periculoase impreuna. Asa cum o pietricica minuscula aruncata in apa naste cercuri superbe, la fel un indemn poate deschide ochi, naste iubiri si alunga singuratati :-). Somnic usor!
RăspundețiȘtergere@ Gabi - Iubirea nu se termina niciodata. Daca s-a terminat, e (a fost) altceva decat Iubire.
RăspundețiȘtergere@ claudia - nu e greu deloc. E vorba de exercitiu. Un pic de atentie si exercitiu, nimic mai mult. La inceput pare mai "ne - obisnuit" dar e doar o etapa. Apoi totul ajunge "obisnuit" si nici nu ne mai gandim atunci cand aplicam.
La fel ca mersul.
Esti atenta de fiecare data cand pasesti ? Nu.... asa este si in acest caz.
Ca sa nu fiu singur trebuie doar sa stau relaxat si "singur". Nu depinde de mine ce face altcineva.... asa ca stau si ma bucur de fiecare clipa.
@ Dilimache - marele pericol e indepartat. Nu sunt nici idealist, nici pasiv. Din contra, sunt foarte realist si activ, putini oameni sunt asa de activi ca mine. Nici cand dorm nu stau.... dau din maini si picioare, calatoresc dincolo de lume, ma joc cu razele de soare.... sunt f f ocupat :D
M-ai lovit la partea cu indemnul. De mult nu mai indemn pe nimeni la nimic.
Hmmm... Liber? E bine. Ma gandesc ca daca tot ai dat ocazia asta, ar trebui sa stii multe... despre viata, in general. Eu vreau sa stiu de ce nu pot reda nici cum ochii in desen? De ce oamenii sunt asa de deranjati de praf? Cum poti spune nu, fara nici un fel de negatie? Si despre ce te asteptai sa se vorbeasca aici?
RăspundețiȘtergereNu ai dreptate că nu mai ai nimic. Nu voi scrie aici clieşeul cum că mai ai viaţa, deşi e cel mai important "bun" personal.
RăspundețiȘtergereDacă teoriile care susţin că ceea ce facem se comportă precum nişte unde atunci ai tot ceea ce ai făcut. Da, cuantificarea nu e materială, dar chiar sfaturile pe care le-ai dat sunt bunurile tale. Pentru că ceea ce un om citeşte se "conservă" în creier iar creierul se foloseşte de informaţie atunci când are nevoie cu adevărat de aceasta. Iar cei care au citit sunt şi ei parte din "faptele tale bune" , care sunt numai şi numai ale tale.
@ Black Bitch - nu poti reda ochii in desene deoarece vrei sa redai un sablon.
RăspundețiȘtergereFa ochii pe care ii vezi tu, pe care ii simti tu, pe care ii percepi tu.
Deseneaza "ochii vazuti de Black Bitch". Renunta sa desenezi ochii vazuti de Rembrandt, de Picasso sau de profesoara ta de desen. Deseneaza "ochii vazuti de Black Bitch" si mergi pe drumul tau; e un drum la fel de valoros ca drumul oricaror alti pictori ce au desenat / pictat ochi.
Nu ma asteptam la ceva anume cand am deschis subiectul si nici acum nu am o asteptare sau alta. Asa cum nu am raspuns la toate intrebarile.... cum ar fi cea pusa de tine "cum poti spune nu, fara nici un fel de negatie".
@ ela roseni - ah, mai am viata proprie si personala ?
Si un fir de iarba are viata. Are si trup, si perceptii, are capacitatea de a reactiona.... are multe si un fir de iarba.
Dar nu e locul si nici momentul sa spun ce au oamenii si eu nu am. Doar cei (putini) care m-au cunoscut vreodata stiu ce am avut si cat am pierdut - mai mult decat va puteti imagina.
buna dimineata:)
RăspundețiȘtergereDarael, doar pe tine insuti zic ca ar trebui sa te indemni mai mult, si urasc ca suna a sfat fiindca nu cred ca stiu nici macar o zecime din ce ai simtit tu pe parcursul vietii. La un moment dat ai spus cam ce ai pierdut, sau macar o parte... nu e usor deloc. Nu cunosc amanunte, sunt doar ale tale, insa gandeste-te ca in lumea asta plina de energii, multe au fost bune si luminoase in jurul tau, daca nu mai sunt acolo nu inseamna ca cele rele care te-au lovit nu au plecat si ele.
RăspundețiȘtergereTotul e o problema de puncte de vedere, daca privesti totul prin prisma a ceea ce ai pierdut atunci o sa suferi si mai mult, ma exprim rudimentar insa de ce nu iti privesti propria viata ca si cand ai avut ceva adevarat ce altii nu au niciodata sau s-au amagit ca au?
Iarta-ma daca te cert aiurea in loc sa tac si sa-ti respect singuratatea, insa zambetul tau luminos dar trist nu e pentru tine... fiindca eu asa mi te-nchipui, nu stiu de ce. Fii activ si cu dorintele tale, chiar, ai vreo lista cu dorinte in minte?
Te imbratisez!
Buna dimineata:)))) si un gind de bine.
RăspundețiȘtergerecu drag, Catalina
De ce nu ai raspuns la intrebarea respectiva? Ti se pare stupida sau neinteresanta? Ai spus ca vei incerca sa ne raspunzi tuturor? Ai incercat?
RăspundețiȘtergereDaraele, lasa plaja, soarele, fetele in bikini si treci la munca...a sosit si premiul ....:)) la mine pe blog
RăspundețiȘtergere@ Degetica - Buna dimineata ;;)
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - ai voie sa ma ceri de fiecare data cand doresti. Stiu ca este o "cearta" facuta cu sufletul - multumesc copil bun.
Dar sa stii ca nu vad lumea din prisma a ceea ce a fost. Totul e istorie pentru mine. Si istoria e buna doar pentru a invata din ea, nu pentru a trai in ea.
Lumea reala e aici si acum si nu uit asta nici o secunda.
@ Catalina - multumesc pentru gandul tau bun.
@ Black Bitch - am raspuns si raspunsul meu a fost foarte clar: nu stiu sa dau un raspuns. Si nu stiu cum e intrebarea, interesanta sau nu. Cum sa judeci o intrebare ?
@ April - frumos premiu. tema de casa e foarte simpla: TOT ce fac fac cu placere. Sau incerc sa fac asa.... (da, stiu, nu sunt perfect:) )
M-am linistit :-) Somn de bebelus si zbor minunat iti doresc!
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - bebelusul cu pricina a facut ochisori si hop top pe net sa vada ce mai face poporul muncitor :D
RăspundețiȘtergereOpa, sa traduc ca esti in vacanta ? Unde vei umbla? :D
RăspundețiȘtergere@ Dilimache - vacanta ? Se poate spune si asa.
RăspundețiȘtergereDar eu nu am servici / job / loc de munca de mai mult de 10 ani. Asa ca sunt liber non stop.
Cu toate acestea, ultima vacanta "clasica" am avut-o in 1999... am si uitat cum este sa ai un concediu undeva.
Ohayoooooo! 'Neatza! Sa nu zici ca nu iti zice careva "neata"...
RăspundețiȘtergereCe mai faci? Cum mai e plutirea?
Ceva surfing? Acolo, unul mic, pe frunza... :)) Tot in "calitate" de frunza, desigur...
Ca sa raman in cosmopolitichie,
"rise and shine"!
Ce-mi plac discutiile libere! Nu tre' sa comentezi nimic. Oricum, nimic nu tre'...
Toata vorbaraia asta scrisa era de fapt "buna dimineata"...
O zi de mare frumusete sa ai, azi!
@ Mikka - buna dimineata Mikka !
RăspundețiȘtergerePentru cei care mai trec pe aici, le recomand un blog frumos:
RăspundețiȘtergerehttp://pasiuneavietii.wordpress.com/
(Nu e descoperirea mea, e recomandat de De Maio caruia ii multumesc !)
Nu e nevoie de mulţumiri, om bun, măcar mai avem şi noi de ce ne bucura :)
RăspundețiȘtergereMultumiri pentru sugestie!
RăspundețiȘtergereCum te simti? Ce mai faci?
@ DeMaio - Ba da, ba da, trebuie sa multumim mai des. Si asa multumim prea putin, parca ne este rusine sa multumim.
RăspundețiȘtergere@ Gabi - Ce mai fac ? Varianta scurta suna cam asa:
Respir, sanatos, singur, fara loc de munca, platitor de taxe si impozite ca sa le fie pomana pentru boc si compania.
Nu inteleg cum zici ca esti fara loc de munca, stiu ca esti medic si inca unul bun. Cum sa nu ai loc de munca? Ce s-a intamplat?
RăspundețiȘtergereSingur iar nu esti, ai o fetita, o sotie, parinti....nu inteleg....
P.S. Daca consideri ca am sarit calul poti sa stergi mesajul. Imi cer scuze.
Neara! Ma intrebam... unde ti-ar placea sa fii acum? Sa nu-mi zici ca exact unde esti!
RăspundețiȘtergere@ April - raspunsul este foarte simplu. Am incercat sa ma angajez. Am fost chiar angajat o perioada (aproape 2 ani) pe miraculoasa suma de 500 ron / luna din care imi plateam taxele si impozitele. Si traiam ca pustnicul cu 350 ron lunar vindecand oameni.
RăspundețiȘtergereDar dupa un an si mai bine, m-am lasat.
Oricata bunavointa are cineva sa ajute oameni, vine un moment cand te intrebi daca merita orice sacrificiu. Si nu merita. O spun relaxat si linistit.
Acum mai este undeva un cabinet medical inchis, fara activitate pe care imi este lene sa il inchid de tot. Poate din cauza caldurii nu o fac. Dar nimeni nu va mai fi consultat acolo.
Tu spui ca sunt medic bun.
Nu stiu asta. Stiu doar ca toti cei care m-au intrebat ceva au primit un raspuns. Si s-au vindecat urmand solutii simple, cat mai ieftine posibil sau i-am trimis sa caute pe cineva mai priceput atunci cand situatia ma depasea. Da, multi sunt cei care isi aduc aminte de mine, oameni care au scapat din situatii uneori fara speranta.
Dar nu pot spune ca sunt medic bun. Am facut doar cat puteam atunci cand puteam. Nu stiu chiar tot.
Si da, ma gandesc la cate stiu si pot face si nu fac. cateodata ma bazaie acest gand, dar imi trece repede. pentru ca societatea umana face pipi pe mine, asa ca si eu imi permit sa fac pipi pe societatea umana. Scuze pentru exprimarea plastica.
De ce sunt singur cu o fetita, sotie si parinti ?
Pentru ca nu am nimic din toate acestea. Informatia ta nu este cea corecta. Nu e un subiect pe care sa il dezbat mai mult.
Si nu am de gand sa sterg nici un mesaj aici.
Nu cred ca o sa ajunga vreodata pe blogul meu cei care scriu mesaje ce trebuie moderate.
@ Dilimache - intrebarea ta este foarte profunda si nu pot sa raspund la ea. Am raspunsul, dar nu pot sa il public. Pot doar sa iti spun ca stiu si mai stiu ca intr-o zi voi ajunge acolo. Astazi imi este destul sa stiu acest lucru.
Draga Darael, sper doar ca locatia se afla pe Terra sau alte planete vecine si pretine.
RăspundețiȘtergereMa bag si eu ca musca... cand cineva face pipi pe tine, tu iei frumos un ventilator si ii intorci produsul inapoi, nu te lasi batut!!! Cum sa nu-ti cauti de munca, cum sa traiesti din nimic, cu ce??? E retorica daca vrei, dar ma scandalizeaza ca oameni buni ca tine nu capata ce merita. Acum si nu in viata de apoi.
Sa ai putere sa poti lua lucrurile asa cum sunt, insa esti prea puternic ca sa te darame niste intamplari nefericite care te imping la concluzii urate. Sa nu cazi niciodata in capcana generalizarilor, mereu exista speranta si trebuie sa lansezi un SOS acum ca sa poti solutiona niste probleme pana nu e prea tarziu. Draga Darael, iarta-ma dar imi vine sa te bat si sa te pup in acelasi timp, ca pe un copil incapatanat caruia ii place sa lase neschimbat ceea ce a etichetat o data.
Stiu ca stii mai multe decat mine, nu sunt curioasa sa le aflu, vreau doar sa fii bine macar din egoism - fiindca pentru mine esti un simbol.
omnia mea mecum porto...se pare ca ti se potrivesc cuvintele lui Cicero...poate treci doar printr-o perioada un pic mai dificila dar totusi trecatoare...daca tristetea acestui ultim post nu a disparut inca, esti invitatul meu la o portie de optimism cu aroma de ceai verde ...si ceaiul e aromat ...cu lamaie dardindar: Green Tea cu aroma de lamaie...a fost mai devreme si Dilimache la o mireasma de ceai
RăspundețiȘtergerePai facem asa.... Deschizi cabinetul, pe mine ma iei asistenta, cum ma vrei blonda sau bruna, ca sa fiu partea mai impamantanita asa, in timp ce tu umbli mai pe sus si indrumi pacientii, si treaba trebuie sa mearga. Sigur cred ca as arata naspa tare cu peruca blonda si halat scurt dar as bun tare la organizare ;)), ar merge treaba brici, :))).
RăspundețiȘtergereAsta e o gluma desigur, dar ce sa fac daca imaginatia asta a mea vede numai lucruri comice, macar putin zambet sa-ti aduc, sper ca nu te superi. Cate odata oamenii sunt asa afectati ca nici de glume nu le mai arde, si-mi cer scuze in acest caz. :))
@ Dilimache - nu spun unde e locul fermecat; e secret :D
RăspundețiȘtergereDe ce sa te superi pentru ce au sau nu altii ? Sunt un pic trist ca nu fac ceea ce stiu, dar am in schimb foarte mult timp sa ma ocup de mine. Ceea ce ar fi mai greu intr-un cabinet. Asa ca eu profit de ocazie si invat in fiecare zi ceva.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu mai am speranta de mult. Nici credinta (asta daca intereseaza pe cineva). Dar mai am Iubire; asta poate pentru ca depinde de mine orice s-ar intampla.
Am sa te rog ceva important: da-ma jos de pe piedestal. Doar statuile stau cocotate acolo si chiar si ele nu folosesc nimanui, poate doar porumbeilor care-si fac nevoile pe capetele lor (ale statuilor).
@ Adriana - sunt departe de intelepciunea celor vechi. Multumesc pentru ceai si pentru portia de optimism.
@ Un boboc - cred ca ar fi o experienta trista pentru tine sa ajungi "asistenta" la un cabinet cu mine.
Din doua motive:
- 1. cei care dau de mine au pierdut orice nadejde ca cineva ii mai ajuta; sunt in general oameni cu boli in stadiu avansat si e greu sa ii privesti fara sa te implici.
- 2. ai muri de foame. Nu am luat bani niciodata de la oameni pentru tratamentele mele.
Si nu ma supar eu asa repede. Ca sa ma supar pe cineva, trebuie ca sa se straduiasca din greu; nu merge asa usor, doar cu o gluma-doua :D
Imi aduc aminte cum radeam cu o doamna odata - ziceam ca o sa cumpar Perla Albastra (un hotel din TM) si o sa am cabinetul la ultimul etaj..... acum rad de-a binelea gandindu-ma ca in schimb, realitatea e ca azi nu am bani sa ma ingroape daca mor cumva. O sa folosesc banii statului pentru acest lucru :DDD
Bine Darael, te dau jos, da' vezi ca o sa te cam gadil cu ciocanul la talpi cand incep:P
RăspundețiȘtergereNu mai ai speranta nici credinta? Si negand ca se va intampla ceva bun nu crezi ca reduci la zero sansele ca acel ceva sa se intample vreodata? Singur ai spus ca nu stii totul, si atunci de ce crezi ca ceva necunoscut nu va veni in fata ta maine si-ti va schimba modul de a trai? Incerc doar sa te inteleg, stiu ca necunoscand datele problemei nu o voi face niciodata, dar doar ca principiu... si speranta si credinta depind doar de tine, ca si iubirea. Niciuna din cele trei nu trebuie sa fie reciproca pentru a le simti, iar eu zic ca iubirea daruita de tine le aduce cu sine si pe primele doua.
Sa ma opresti in ziua cand te agasez, te rog, dar sunt capoasa si tot sper sa inteleg... care e rostul lucrurilor. Am o intrebare, daca vrei sa raspunzi: cu cine mai stai tu, fizic, la taclale si cam cat de des?
Te imbratisez, copil incapatanat. Iertaciune dar asa te simt.
aaa, si lasa glumele cu banii de inmormantare ca te mananc!!!
RăspundețiȘtergereofff mai Dara, dar calea de mijloc unde e ! Nu cred in sacrificiu total de genul sa-ti dai totul la saraci sau chestii din astea, pentru ca unde ar fi atunci echilibrul sau calea de mijloc. Chiar cu aer nu putem inca trai si pentru orice serviciu trebuie sa multumim cu minim posibil dar acest minim adunat te ajuta in planul asta fizic, un minim de bun simt. Nu am pretentia ca te inteleg dar asa consider ca e bine, nici prea bun dar nici prea rau, ceva de genul asta e bine de aplicat in viata. Multumesc pentru intelegere !
RăspundețiȘtergereBuna dimineata, de dimineata
RăspundețiȘtergereUfff… cam multa tristete pe aici, as vrea sa ajut cumva sa fie mai vesel blogul. Mi-e rusine de mine, dar cind sa scriu ceva nu-mi gasesc cuvintele.
Prima idee: este un soare frumos afara, asa ca de dimineata merge sa bei o cafea in balcon… , in liniste… Ufff, nu e prea multa liniste caci vin spre tine multe 'ginduri' de la noi.
Cu drag, Catalina.
Buna Darael, pe unde mai umbli?
RăspundețiȘtergereO sugestie, nu pui background-ul portocaliu sau galben in loc de bleumarin? Peretii din casa nu ti-i faci altfel in loc de albi? Stii cum e, si sufletului i se poate comanda sa se simta bine prin stimuli externi.. si sa nu-mi raspunzi ca si acum se simte bine.
@ Dilimache - cum sa explic cum e cu asteptarea zilei de maine ? Ziua de maine va fi la fel, indiferent daca eu am credinta sau nu.
RăspundețiȘtergereDoar Iubirea depinde de NOI.
Credinta si Speranta depind de altceva, de altcineva, sunt o stare de asteptare; sunt o raportare la ceva exterior noua.... pe cand Iubirea nu depinde de nimeni altcineva.
Dar cu Iubirea e altfel. Poti sa te Iubesti chiar pe TINE, daca nu gasesti pe nimeni altcineva caruia sa-i daruiesti darul tau.
Revenind la ziua de maine, nu ma prea gandesc la ea. Ma uit la ziua de azi cautand bucuria acum si aici. Maine am sa fac la fel. De ce sa ma preocupe astazi ziua de maine ?
Gandeste-te la ce iti va aduce duminica asta. Gandeste-te bine. Ups.... cat te-ai gandit eu aveam bratele deschise sa te imbratisez. Si uite ca nu m-ai vazut cu gandul la duminica - sigur ai inteles acum.
Daca stau la taclale cu cineva ?
Stau cu multa lume destul de des, aproape zilnic. Cineva spunea ca sunt o persoana super sociala stiind ca pot sa vorbesc cu aproape oricine.
Dar asta nu inseamna nimic.
Vorbesc cu fiecare pe limba lui. Pe limba mea nu vorbesc decat cu mine.
Amu vad :D Uite unde statea ascuns canibalul pofticios :D
@ Un boboc - m-am gandit mult la aceste aspecte, dar nu am reusit sa supravietuiesc impacand castigul material cu terapiile pe care le fac.
Poate pentru ca sunt asa de prins atunci cand ajut pe cineva incat nu ma mai gandesc sa ma vand pe mine.
Si mai e ceva important. Cat sa cer cand ajut un bolnav asa zis 'incurabil' ? Cat sa cer pentru tratarea unei infectii HIV, HPV sau HCV ? Dar pentru un inceput de DZ ? Spune, cat sa cer ? Si spune asta stiind ca pentru mine e doar o joaca, dar pentru pacient e diferenta intre sanatate si boala.... vezi ce greu e ?
@ Catalina - de ce sa-ti fie rusine de tine ? Nici sa nu te gandesti la asta.
Rusinea e o minciuna a lumii.
Rusinea e ultima veriga a lantului judecatii. Acuza - judecata - condamnare - rusine.... Da, rusinea nu exista in afara comparatiei cu normele lumii.
Vietii nu i-a fost niciodata rusine cu / de tine. Tie de ce ti-ar fi ?
@ Dilimache - portocaliu ? De ce nu ? Mie imi este indiferent, nu am preferinte in domeniul culorilor. Hai ca se rezolva; moment.
Nu o faci pentru tine Dara, o faci pentru cel pe care l ajuti. Cand cineva iti face un serviciu de orice natura, cu atat mai important cand implica si sanatatea noastra, omul are tendinta de a nu ramane dator, nu stiu de ce dar asa simt si eu. Chiar daca el plateste putin de ex 20 ron, daca vrei o suma pe consultatie, poate ca se simte ceva mai bine, poate nu are un sentiment de aaaa.... nu stiu cum sa-i spun dar sper ca ma intelegi. Este laudabil ca nu ceri nimic in schimb, pentru ca banuiesc ca nici viata nu ti-a cerut nimic cand ti-a oferit un DAR, dar ma gandesc ca omul ar pleca mai relaxat sa spun asa, adica s-ar crea un ECHILIBRU intre a da si a primi, cat de cat. Nu mai continui ca intelegi, de fapt poate nu te inteleg eu... Tu de fapt traiesti in doua lumi si esti mai greu de inteles asa mai in profunzime. Nu m-am referit la un castig strict material, ci la un schimb prin care fiecare ar merge mai departe. Numai bine Dara :) !!
RăspundețiȘtergereaaa super galbenul, e mai cald asa :)
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - omul are tendinta sa nu ramana dator ? Eu iti arat o multime de persoane pe care le-am ajutat si care nu au spus nici macar un multumesc.
RăspundețiȘtergereAu fost si persoane care au vrut sa arate ca eu ma imbogatesc, au fost si persoane care mi-au spus vorbe urate.... am o mare experienta in relatiile cu locuitorii acestei planete minunate.
Echilibru nu exista.
Atunci cand am incercat sa fac ceva, mi s-a dat in cap si nimeni pe lume nu mi-a intins o mana de ajutor. Nici macar cei care stiau ce pot si ce stiu sa fac.
Asa cum spuneam odata in zona stearsa a blogului, nu mai am incredere in oameni. Asa ca nu le mai cer nimic.
Si spui ca iti place galbenul ?
E bine - se asorteaza cu berea pe care trebuie sa o dai cu ocazia comentariului tau care este comentariul cu numarul 100. Uite, am ajuns si la 100. Niciodata nu am avut un subiect atat de citit :DDD
Poate imi spune cineva cum mai ajung aici 30-40 de oameni zilnic. Eu nu inteleg minunea.
e o vorba care spune " nu te pune cu nebunul " adica nu glumi ca acum vin la tine sa dau berea aia :DD ! Dara, eu nu sunt asa si mai sunt multi care nu intra in categoria aceeia de oameni dar eu incerc sa ignor pe aceia si incerc sa supravietuiesc cu ce am. Asta e planul asta si nici nu cred ca o sa fie mai bine decat poate daca am urca vibrational cu planeta cu tot. Dar ceea ce conteaza este ca ne avem pe noi astia iubitori de savarine insiropate si in rest fiecare cu ce are de ars in lumea asta. Eu am oricand o mana calda intinsa spre tine Dara, eu si familia mea atat cat e, care intre timp s-a mai imultit si cu un pui de vrabiuta, o printesa :)))
RăspundețiȘtergereinca nu am baut berea si deja am scris din doi in doi :DD
RăspundețiȘtergere@ Un boboc - si tu spui ca e vorba de supravietuire. Asa spun si eu. Ca sa nu mai am experiente 'interesante' imi vad de drum, indiferent ce se intampla in jur.
RăspundețiȘtergereDa, las lumea sa traiasca asa cum vrea. Si nu incerc sa o schimb deloc - e pierdere de vreme.
Ce ar fi bun pentru o vrabiuta ?
Painica uscata maruntita si mai apoi, cand e mai mare, ceva musculite si viermisori ca delicatese.
Stau si ma intreb cum ar fi sa avem langa noi un om care sa ne vada asa cum suntem cu adevarat fara mastile de zi cu zi. Cred ca e nevoie de mult curaj si multa sinceritate din partea noastra nuuu ! Oare cati dintre noi am vrea un asa prieten ! Si ma intreb oare cat de fals sunt, sunt pierdut sau mai am sanse... Multi se pacalesc chiar si pe ei pana uita de ei insisi. Poate fi un raspuns de ce reactioneaza asa cei din jur tau. Sunt putini cei care sa accepte adevarul si atunci incearca sa-l distruga pe cel care i-l poate arata lor sau altora.
RăspundețiȘtergereaaa si multumesc pentru meniu ;)
RăspundețiȘtergereSi se facu lumina! E putin mai senin asa, dar trebuie sa lasi backgroundul asta doar daca doresti cu adevarat. Si eu ma gandeam serios sa schimb culoarea blogului, dar vedem noi daca cititorii au aceeasi parere...
RăspundețiȘtergereDarael, atata timp cat izvorasti iubire nu te mai agasez atunci cu speranta si credinta in viitor. Cei care au inima deschisa oricum vor primi si ceea ce merita, chiar atunci cand nu au asteptari.
Vroiam sa te intreb.. cu noi pe ce limba vorbesti? Ai fost vreodata atat de intim, sau am reusit sa intram pe aceeasi lungime de unda, sau am semanat noi de aici vreodata intr-atat - incat sa vorbesti pe limba ta cu noi?
Somn frumos!
@ Un boboc - fiecare fiinta ajunge la un moment dat sa intalneasca adevarul. Spus de altcineva sau de Viata insasi.
RăspundețiȘtergereAmu, e problema daca acceptam sau nu ceea ce ni se arata. Unii accepta, altii nu iar reactiile sunt diferite de la caz la caz.
O categorie aparte sunt cei (putini) care cauta adevarul.... dar si ei pot sa fie socati de intalnire.
Pentru puiutul de vrabie, o zona cu apa pentru scaldat e mai mult decat raiul pe pamant.
@ Dilimache - poate revin chiar la albul initial; inca mai cuget pe aceasta tema.
Mi-ai pus o intrebare grea.
Raspunsul este da, am spus multe aici pe blog exact asa cum sunt.
Buna dimineata tuturor !
Hoooooolaaaaaa! Querido Darael, como estas?
RăspundețiȘtergereAdica, Neaaaaataaaa! Si cum mai esti?
Ai pus culoare - Gracias si gracias, draga Dilimache! - si oarece tonus, desi e un portocaliu bland, dulce, mai spre culoarea aia de inghetata de pepene galben... Mmmmm...
Intrebare de dimineata - eu asa salut, cu Neata la orice ora, si char abia am facut ochi, dupa o noapte de daaaaaaans - tu ce faci cand nu faci pluta? Cum stai cu dansul? Ceva muzica?
Daca am tulburat linistea lacului, gomen nasai - adica "perdon", ma retrag in varfu ...
Ayyyy, si sa ai o zi de minune - de maraviiiiiillaaaaa!
:-))) @ Vai MIkka, eu iti multumesc fiindca esti o bomboana la casa omului, emani atata energie ca-mi vine sa te pup. Picioarele lui Darael sigur nu vor putea sta locului dupa asa o "navala" frumoasa ca a ta, eu una tre' sa ascult musai ceva latino dupa ce ti-am citit cuvintele :P
RăspundețiȘtergereDarael, neata, albul e si el foarte bun, schimbarea e binevenita oricare ar fi ea zic eu, dar tu cel vesel si cu chef dce glume esti cireasa de pe tort. Sau de pe motul de inghetata.
Ma bucur ca ai raspuns afirmativ, desi poate partial, se mai disipa putin misterul :D
Va imbratisez pe toti si spor pe la treburi si la dans!
Ayy, querida Dilimache, ce bine ma simt ca bomboana la masa (am zis masa)omului... Pupa-ma repede, te pup si eu si hai sa dansam! Printre picaturile treburilor total neimportante de sambata, sa profitam de musica de musica si sa vezi ce se fac toate singureeee! Ori pe-aproape. Eu am tras o noapte de dans - latino, desigur, preferatele mele - si bietul Kiki, un hamster gazduit cat sunt plecati niste prieteni in vacanta - nu mai intelegea nimic... Statea un doo labute si se uita... se mai bataia un pic, rodea o hartie- ii place grozav - si iar se bataia... L-am gadilat si pe el un pic, da nu stie deloc pasii, asa ca l-am lasat, sa faca ce vrea el, in ritmul lui...
RăspundețiȘtergereAcuma, pe muzica, se fac toate, si eu doar ma uit si ma minunez...si ma bucur, desigur!
O zi de mare frumusete si dans iti urez, si tuturor, sa vi se lungeasca ziua si noaptea de sambata, sa va dansati unii pe altii si pe voi insiva intr-un maaaare feeeel! Ayyy-ayyyyy!
Haha, cum mai dansam noi aici cand stapanul Darael nu-i acasa... hei, ai cumva o palarie mare si alba si fusta larga colorata? Asa te vad eu prin gemuletul casutei, cu un Kiki perplex alaturi :D. Si poate mai spre seara migram si pe o plaja de prin Jamaica, ce zici, pe-acilea: http://www.youtube.com/watch?v=HdyvJn9ca2s... dar doar daca e Darael de acord sa faca si el un solo vocal ... Pana atunci... rasta people say that eeeeeeeeeeeeverything's gonna be alriiiiight...
RăspundețiȘtergereHaaaaa! Ya mon! "every little thing is gunna be alright"...
RăspundețiȘtergereSuuupeeeer! Draga Dilimache, gracias, asta-i muzica de "rasta", intr-adevar... Yo acum sunt un pic mai in "fuego", dar pe diseara merge de minune o jamaicana. Tocmai ce am povestit la mine in gradina de dans, si am trecut prin paso doble, inca am sangre muuuy caliente.... :)))
Master Darael nu-s ce-o face, da eu ma lansez si la cantat, ca asta fac de o viata, toata ziua lalai...
Draga mea draga, fusta larga colorata am, dansez de obicei desculta - am facut asta duminica la o nunta, le-am tocit iarba din doua curti - dar palarie n-am, insa multzam de idee, ar merge una de minune, mai ales sub soarele ala jamaican...
Pana diseara, mai dantzuim cat putem, facem o pauza-doua de inghetata, si pe urma iar...
Ya, mon!
@Mikka, cumpara repede palaria aia ca acus vine dimineata si rasare soarele jamaican :D Buna treaba facusi cu iarba domnilor la nunta, da' pun pariu ca pe o plaja ai ajunge la panza freatica de atata tabacit nisipul. Deci ne-am inteles, latino, samba, reggae si mai la noapte o chitara si multe voci... iar maine te astept pe un pisc semet la un foculet, ca si cantecele de munte sunt de noi :-))) Uite unde mi-e locul preferat: http://www.desenatori.ro/desen-1049631.htm
RăspundețiȘtergereDarael, ne urmaresti din umbra si nu vrei sa ne intrerupi? Opreste-ne cat mai poti!!!!!
Whoooaaaa! Ce loc frumooooos! ce simplu ajungi la munte! Acolo, pe muntele ala, la focul ala, cantam noi, da? Fata verde, Om bun deschide-ne poarta si Noapte la munte-noapte la mare, si ce ne mai amintim... Imi place grozav pe munte, la foc, la cantece, dans si chitara... Chiar trag de niste prieteni sa facem o iesire pe munte, macar una, anul asta. Yo am mai fost, si focurile si cantecele au fost minunate!
RăspundețiȘtergereMusai fac rost de palarie, ca acu tre sa dansam pe "I am a lion in Siam"...
Dara cred ca dansat, a obosit un pic si papa inghetata de pepene galben...
... :))) panza freatica, ai??? :)))
:D freatica, sarata, dulce, de care-o fi tot apa se cheama haha
RăspundețiȘtergereDa, am stabiliut repertoriul, eu vreau si Strunga si Refugiul. Culmea e ca am sarit peste excursiile cu prietenii la foc si chitari fiindca n-am prea avut asemenea prieteni, dar mi-am luat revansa cu sotul meu la drumetii, si totusi nici a suta mie parte cat am fi vrut. Asa ca vom fi multi la noapte :-))
Eu zic ca Darael are azi inghetata de visine.... sa vedem cine simte mai bine.... si sper ca nu o mananca impreuna cu d-na Solitudine ca imi exersez iar calitatile de canibal(a):D - asta, desigur, daca ma mai lasa sa intru dupa ce mi-am facut de cap azi in barlogul lui ...
@ Mikka & Dilimache - uite asa pleaca omul linistit si relaxat la plimbare fara sa banuiasca ce se intampla pe propriul blog, cum se strang fetele sa-si faca de cap dansand si cantand si savurand inghetataaaaa..... ;;)
RăspundețiȘtergereNu, nu am fost aici, eram departe dar si daca eram, tot nu intrerupeam frumusete de dialog ce mi-a umplut comentariile de ispite: fuste largi si palarii, dansuri pana la pazele freatice, excursii pe munti cu chitara in spate sau inghetata de pepene si cirese pe plaja jamaicana.... ispite pentru toti cei care tropaie pe aici.
Ai vazut ce se poate intampla "pe blogul omului"? Sper ca totusi nu facuram chiar sapaturi pana la panzele freatice si ca a ramas iarba frumoasa in gradina ta...
RăspundețiȘtergereO sa intrebe Dilimache, precis, cand vine de la munte: de care inghetata iti place mai mult, visine sau pepene galben?
(Daca ar fi dupa mine, as vrea de amandoua, desigur.)
Noapte buna si plutire lina...
Mai oameni buni, acum am sosit innoroita de pe muntele prieteniei si voi n-ati aparut, pai se face asa ceva? Am cantat si eu singura cu niscai capre negre basca un tap incornorat, am montat cortul de una singura si am pus de-o supa instant tot de nebuna. Data viitoare va tin de mana pana acolo sa fiu sigura ca nu va mai rataciti pe drum.
RăspundețiȘtergereDarael, sa inteleg ca la intoarcere ti-a disparut linistea si relaxarea? La prima nu comentez, dar cu relaxul nu te cred. Daca macar un zambet te-a vizitat la venire, atunci s-a meritat :-)
Cu inghetata... pepene, visine, cirese, piersici, strugure, banana... cu topping de optimism si servita in cupele florilor - cam asta ar fi desertul perfect. SI nici cu ciocolata nu m-ar deranja deloc.
Bau! Sunteti acasa domnule Darael? Va agasez? Foarte bine... o dupa masa placuta va doresc!
RăspundețiȘtergerePS: Bagam un dans mai la noapte? Pe plaja sau printre stancarii? :D
Din pacate nu pot sa raspund; sunt ocupat pana peste cap sa savurez toata inghetata cu care m-ati ispitit.....
RăspundețiȘtergereOooo, grea e viata mea de pofticios :D
Imi pare rau ca nu mai stiu e-mailul tau, parca odata mi-ai scris, de mult. Aici vb. despre mine ca persoana arareori, dar trebuie ca la randul meu sa-ti marturisesc ceva, fiindca poate nu intamplator intru azi pentru prima data pe comentariile din pagina ta de discutii , desi insemnarile le-am citit ades.
RăspundețiȘtergereUn fragment, poate cel mai important din viata mea este o istorie f. asemanatoare cu a ta.
Singura diferenta este ca eu nu i-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea, ci sa-mi ia darul care imi devenise greu de purtat, fiindca eram foarte tanara si vroiam viata personala.
Cand porti un asemenea dar tu nu mai existi, fiindca nu e dat pentru tine, ci pentru ceilalti si trebuie sa fii constient de asta. Nu zic ca dumnezeu mi-a luat darul, ( e complicat de spus) dar a facut in asa fel incat sa inteleg ce inseamna cu el si fara el si pe ce l-am schimbat.
Nu intru in amanunte dar iti spun ca am fost proasta, am fost inconstienta, am gandit si am actionat ca un om, egoist, ignorant si limitat si nu stiu in cate vieti voi putea plati pretul, daca nu cumva va trebui sa-l platesc pe tot in asta.
Daca ma uit in urma sa vad ce am realizat in viata personala in comparatie cu ce am realizat fie chiar si pana atunci in viata impersonala, eu pot sa spun cu mana pe inima din punctul meu de vedere, ca persoana, ca om, ca femeie, ca nu exista termen de comparatie. Ceea ce am primit in schimbul uitarii de mine si daruirii neconditionate a ceea ce-mi fusese mie daruit, a fost cea mai mare fericire pe care am trait-o vreodata si cea mai mare pe care o poate trai un om vreodata.
O fericire imposibil de descris, de crezut sau de inteles din afara, ca persoana.
Nu se poate compara cu nimic fiindca nimic nu egaleaza fericirea traita prin ochii plini de lacrimi ai celorlalti. A lacrimilor de bucurie, incredere si speranta recucerite in locul deznadejdii sau disperarii lor. Si toate acestea nu numai pentru vitalitatea trupului cat mai ales pentru stalpul de nadejde de neclintit pe care dumnezeu il sadea in inima lor.
Nimic nu egaleaza sentimentul ca odata cu fiecare dintre ei il redescopereai iar si iar pe Dumnezeu, ca e cu tine, ca lucreaza prin tine ca si cand ar fi numai el, iar tu, cel mai mic praf de sub talpile lui, dar eram Acolo, numai si numai cu EL.
Cu el niciodata n-am fost singura desi am crezut ca sunt, alaturi de om am fost mereu singura desi am crezut ca nu-s.
parca spuneai ca sunt "discutii libere", de ce mai aprobi tu libertatea mea de a discuta?
RăspundețiȘtergeredaca ti-e teama de insultele sau manjirea a ceea ce noi consideram uneori sacru, ar trebui sa nu-ti mai fie, si ele trebuie sa aiba un raspuns sau o tacere, fac parte din Viata, asta asa cum este si pe care trebuie s-o traim oricum ne-ar fi data
@ deepinwhy - discutiile sunt libere intotdeauna. Si le public pe toate, cu exceptia reclamelor, fara nici o exceptie.
RăspundețiȘtergereMai exista intarzieri pentru ca nu caut zilnic comentariile ca sa le public.
Revenind la comentariul tau, nu cred ca e ceva de comentat. Este experianta ta, viata ta, relatia ta directa, unica si intima cu viata.... nimeni nu poate sa traiasca in locul tau sau sa simta in locul tau. Asa ca putem doar sa ascultam ce ne povestesti.
Ai vazut ca e greu sa povestesti cuiva ceea ce ai trait ? Chiar daca "ei" te asculta binevoitori, nu inteleg nimic.... cei care nu stiu nu inteleg, iar cei care stiu nu au nevoie de vorbele tale; au experimentat direct..... greu sa vorbesti si cu unii si cu altii.
PS> e-mailul meu nu e secret: dara2el@yahoo.com
Dara, comentariul meu nu era de fapt un comentariu ci o destainuire si ea era pentru tine.
RăspundețiȘtergereIar tu vei face cu ea ceea ce crezi de cuviinta fiindca da, nimeni nu poate trai in locul nimanui. poate doar sa-i spuna celuilalt ceea ce a trait, daca el crede sau simte ca asta il poate ajuta sau ii este de vreun folos.
Si da, e greu sa vb. despre tine in fata necunoscutilor pentru ca nu e potrivit oricand si oricum. Iar daca o faci, trebuie sa ai o motivatie puternica.
Tu insa aici, ai fost intre prieteni si deschiderea ta a mers mai intai inspre inima lor, si nu spre judecata lor, fiindca tu din inima ta le-ai vorbit. Altfel n-ai fi facut-o.
Nu, nu cred ca exista “nimic”. Mereu invatam unii de la ceilalti cate ceva, fie bun, fie mai putin bun, dupa cum rezoneaza acel ceva in sufletul nostru.. Insa de la rau invatam, poate, cel mai repede.
Sa nu crezi in “neintelegerea” celuilalt, ea e doar aparenta, chiar daca nu-i este timpul atunci, odata primita informatia, va stationa intr-un coltisor pana cand va fi coapta sa rasara la lumina. Nu avem ritmuri egale in aceleasi lucruri. Iar cei care stiu fiindca au trecut prin”acelasi loc” o confirmare in plus nu le strica, ii intareste, iar daca este o infirmare, ii va face s-o mai ia macar odata in calcul.
Mai nimic nu e usor pe lumea asta, dar cel mai greu este sa vorbesti despre adevar si sa ramai in el .
Eu cred ca dezvaluirea slabiciunilor proprii in fata celorlalti nu este o slabiciune ci proba adevaratei tării.
Ai dreptate.
RăspundețiȘtergereDar a arata altora propriile slabiciuni este greu de facut.... nu pentru faptul in sine, ci pentru ca celalti sa nu se tulbure, sa nu te judece, sa nu "cada" cum zic inteleptii....
Da, e greu sa auzi 'slabiciunile' celorlalti si sa ramai netulburat.... si si mai greu este sa poti sa alini suferinta si sa dai sfatul potrivit.
De aceea, aceasta dezvaluire trebuie facuta cu grija si mare atentie....
... si a trecut un an.. si mai mult.... am mai facut cu totii cativa pasi.... eu cel putin simt ca am facut unii importanti.
RăspundețiȘtergereMultumesc.
Ce mai face doamna S.?
hugs....
Doamna S ?
RăspundețiȘtergereDoamna S este tandra si grijulie ca intotdeauna :D O iubareata.... cum se putea altfel ?
io zic sa-i luam bilet la 5 stele la capu; pamantului.
RăspundețiȘtergereAdica sa ii platim sejurul la caldurica ?
RăspundețiȘtergereOare nu eeste mai bine sa mergem noi acolo sa stam sub umbreluta cu o limonada in mana privind la valurile Oceanului infinit ?
HM... de mers aveti voie, dar doar in vizita... iar "voi", adica tu cu ea, e o notiune ca un pas pe drumul distrugerii cucoanei :P .. plus ca oceanul ala infinit il poti vedea si de aici stiu eu :D
RăspundețiȘtergere:))) blogul tau m-a facut sa rad cand nu aveam chef deloc de asta.multumesc ,doctore :)
RăspundețiȘtergere@ copil enervant - placerea a fost a mea.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita.