__________________________________________
Prezenta la apel, reclama mea nemascata:
Sfaturile lui Darael6 tehnici in asteptarea lui BB mic
vineri, 4 ianuarie 2013
Obstacol major
Cel mai mare hop pe care oamenii il au de trecut catre intalnirea cu Divinitatea este dogma si promotorii dogmei, promotori ce se definesc cu orgoliu infinit ca fiind "slujitorii" lui Dumnezeu.
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
5 comentarii:
Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."
Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mare adevar ! Dogma a fost minunata la inceputuri, pentru ca a oferit o cale de acces la Divinitate pentru toata lumea. Dar acum, s-a ajuns la exces, la promovarea literei in dauna spiritului.
RăspundețiȘtergereOricum, se spune ca noua era va fi cea a unui alt mod de a concepe religia...
@ Florina R. - Sper sa nu dez-amagesc prea tare prin ce voi scrie acum.
RăspundețiȘtergereNU exista si nu va exista nici o noua era, alta era sau o era diferita. Imi cer scuze ca distrug un vis, dar cred ca e mai bine decat sa ne bazam pe un vis, indiferent cat de frumos sau minunat pare.
Oamenii care se bazeaza pe "ar putea fi" uitand de "ceea ce este" ajung sa sufere mai devreme sau mai tarziu, iar eu exact asta incerc, sa evit suferinta celor care trec pe aici, atata cat imi este mie in putinta.
D-le Darael, știu că aveți cunoaștere, poate mai multă decât a noastră, și totuși... îmi permit să vă contrazic ! :) Nu pe baza unui vis, ci a ceea ce am simțit și preceput personal. Poate că nu va fi o nouă eră vizibilă istoric, dar pentru noi, pentru fiecare în parte, e posibil să fie. Eu deja am simțit începutul acestei noi ere, am simțit un influx de energii benefice care ”m-au săltat” din vechile tipare ale neîmplinirii și neînțelegerii. Desigur, e legat și de faptul că m-am rugat... Dar aceste energii le-am simțit cu precădere în ultima parte a lui decembrie.
RăspundețiȘtergerePoate a fost totuși o poartă deschisă, cine știe ?
Mulțumesc oricum pentru bunele intenții, și vă doresc să vă găsiți împlinirea pe drumul pe care il urmați !
@ Florina R. - cu permisiunea tuturor, am sa scriu aici cateva observatii:
RăspundețiȘtergere- Nu sunt un domn. Sunt o simpla faptura (marunta) in universul infinit. Sunt pur si simplu Darael, un nick simpatic care mi-a placut intr-o zi si cu care m-am semnat pe forumurile unde am tropait. Toata lumea asa ma striga pe net si nu vreau sa pun nici un "domn" inainte... prea multi domni pe lumea asta (zic eu).
- Experienta personala e ceva unic dar nu se poate extinde asupra omenirii si lumii intregi. Putem incerca sa o facem dar este extrem de greu sa gasim ceva comun cu intregul.... in afara de "a fi" si de "a exista" e foarte greu de gasit ceva ce sa caracterizeze totul.
- Noua era, de care e plin netul si librariile dedicate subiectului, este un produs de marketing minunat si extraordinar dar nimic mai mult.
- Evolutia se face individual, cautarea si gasirea sinelui se face numai individual. Acum 1 milion de ani fapturile care traiau pe aici au avut aceeasi sansa si ocazie ca si noi sa evolueze. Indraznesc sa spun ca lumea nu s-a schimbat de acum 1 milion de ani si nu se va schimba nici in viitor raportandu-ne la acest aspect.
Da, cu toata evolutia tehnologica si a aspectelor materiale, ceea ce tine de viata e la fel si va fi la fel cat va exista lumea.
- La final, am sa afirm iar asa cum am mai spus pe aici pe blog, per ansamblu omenirea e mai indepartata de Viata insasi si decade spre stadiul de animale.... prevad disparitia omenirii, asa cum am spus si despre acest popor ca dispare.
Amu, ca o persoana sau alta reuseste sa se ridice din noroi, e un miracol dar acest miracol nu are nici o legatura cu omenirea intreaga si destinul ei.
Gand la final de comentariu: Multumesc pentru urari.
Si acum, un secret. Eu nu mai caut nimic; am gasit tot ce cautam si mai mult decat mi-am dorit vreodata.... acum platesc prin suferinta ce am primit. Si asta nu pot sa impart cu nimeni asa cum nimeni nu poate sa dea si altora din propria plata orice ar incerca.
Scuze că răspund atât de târziu, dar m-am străduit ieri de două ori să postez un comentariu, fără succes. Probleme tehnice, se zice ! :)
RăspundețiȘtergereAșadar, ca să încep cu începutul, am renunțat la ”domnule”, dacă îți displace atât. :) Ceea ce voiam să spun este că sunt de acord cu tot ceea ce spui despre declinul umanității, din păcate. Știu și că evoluția este individuală; doar un mic adaus: chiar dacă fiecare avem treapta și drumul nostru, totuși ni se pot crea de Sus, la un moment dat, condițiile să ”pășim” mai mult. Adică, o ”infuzie” de har pentru întreaga umanitate, cum a fost în urmă cu 2000 de ani, la venirea lui Iisus. Ceea ce face mai apoi fiecare cu el, e treaba lui !
Nu știu dacă a fost cazul acum, dar eu așa am simțit, și am crezut. Însă, nu pun ”simțirile” mele drept regulă ! :)
Despre suferință, aș vrea să îți spun un singur lucru: din câte am înțeles și eu până acum, în ”clasa” micuță în care mă aflu, ea este un fel de ”plată obligatorie”, sau ”vamă”, pentru cei care au ales să caute Adevărul, indiferent de cale. Oricum o dăm, nu putem scăpa de ea !
Sau poate, ea este chiar ”procedura” prin care Cineva vrea să ne ”scuture” de lucrurile prea pământești.
Bine, nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu ader la limbajul de lemn bisericesc, dar este totuși o realitate pe care am probat-o... prea mult, din păcate ! Și, am înțeles că, nu sunt încă pregătită să renunț la tote aceste ”valori pământești”, și că, într-un colț din sufletul meu zăcea simțirea că ”și în cele trecătoare poate fi căutată eternitatea” - după cum frumos spunea nu mai știu ce autor. Mi-a trebuit mult până să ajung aici, până să mă cunosc bine... Pentru că, mă credeam mult mai ”desprinsă” !
De aceea înțeleg când vorbești despre suferință, și mi s-a părut potrivit să îți spun că, mai sunt oameni care înțeleg.
Apropos de singurătatea de care spuneai undeva; și asta e o plată ! Era pe vremuri, în urmă cu mulți ani, un film intitulat ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”; cred că sintagma se potrivește mai multora... :) Toți ”alergătorii de cursă lungă”, care ajung să pună, fie și o mică distanță, față de ceilalți alergători, la un moment dat, o vor proba.
Desigur, ei pot avea prieteni, chiar buni, dar... dacă nu aleargă la fel ca el, tot nu le va putea împărtăși ceea ce simte. Pentru că ei, chiar nu vor pricepe !
Sper că ai înțeles ceea ce am vrut să spun, și ai înțeles că nu mă erijez în ”sfătuitor de ocazie”. Doar că... am simțit că unele lucruri trebuie spuse ! Mă rog să îți afli liniștea. Așa cum mi-am aflat-o și eu, pentru un timp... Pentru un timp, spun, pentru că, nimic din ce e omenesc nu e durabil, nici măcar liniștea.