Cu timpul cred ca nu le mai auzim... Imi amintesc ca la venirea mea in Bucuresti, imi dadeau fiori de groaza sunetele salvarilor. Acum imi sar in auz doar cand trec foarte aproape de mine, cand conduc sau vorbesc la telefon si ma incurca la ascultat... E cinic, dar cred ca e in firea umana sa ne obsinuim cu unele lucruri, sa le ignoram pentru a ne scuti de anumite stari: cand aud intr-adevar sunetul unei ambulante si ma gandesc ca acolo inauntru e cineva drag al unui alt om, ma intristez brusc si ma si sperii totodata de realitatea care iata, are si alta fata.
Egoisti, surzi de griji, egocentristi si cu privirea deasupra celoralti...nu mai auzim. De fapt, nu ne mai auzim propriile suflete strigand dupa ajutor, le ignoram impartiti intre facturi si neziguranta zilei de maine. Cum o sa mai auzim o sirena ambulantei...care chiar daca "canta"...o face atat de departe...?
Cu timpul cred ca nu le mai auzim... Imi amintesc ca la venirea mea in Bucuresti, imi dadeau fiori de groaza sunetele salvarilor. Acum imi sar in auz doar cand trec foarte aproape de mine, cand conduc sau vorbesc la telefon si ma incurca la ascultat...
RăspundețiȘtergereE cinic, dar cred ca e in firea umana sa ne obsinuim cu unele lucruri, sa le ignoram pentru a ne scuti de anumite stari: cand aud intr-adevar sunetul unei ambulante si ma gandesc ca acolo inauntru e cineva drag al unui alt om, ma intristez brusc si ma si sperii totodata de realitatea care iata, are si alta fata.
Egoisti, surzi de griji, egocentristi si cu privirea deasupra celoralti...nu mai auzim.
RăspundețiȘtergereDe fapt, nu ne mai auzim propriile suflete strigand dupa ajutor, le ignoram impartiti intre facturi si neziguranta zilei de maine. Cum o sa mai auzim o sirena ambulantei...care chiar daca "canta"...o face atat de departe...?