luni, 15 august 2011

435. Fara suparare, va rog !

De foarte multe ori supararea ne loveste. Suntem ingrijorati, apoi suparati sau necajiti, dupa aceea mania ne cuprinde mintea si in final sufletul....Facem toate acestea raportandu-ne la ceilalti, la faptele, vorbele, chiar privirea lor (sa nu spuneti ca nu v-a deranjat niciodata privirea cuiva)..... ba chiar si zambetele unora ne deranjeaza (si nu de putine ori).

Dar si pe noi suntem suparati, mai rar dar la fel de adevarat. Ne dojenim si ne acuzam singuri sau raspundem la 'stimulii' dati de altii - profesori, parinti, frati, 'binevoitorii de servici de langa noi'.

Respirati adanc de fiecare data si aduceti-va aminte de ceea ce va spun acum.

Nu va suparati niciodata.
Luati totul asa cum este si mergeti mai departe.

Ca sa intelegeti despre ce va vorbesc, va aduc aminte de o poveste interesanta de acum 2000 de ani. Citatele sunt din Biblia ortodoxa online:

"31.     Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32.     Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.
33.     Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.
34.     Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti. "

.......
"56.     Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El.
57.     Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
58.     Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt.
59.     Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian.
60.     Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.
61.     Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.
62.     Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.  "
(Luca XII)

De multe ori ati auzit aceste intamplari, povestite sau urmarite la tivi, dar nu v-a spus nimeni esenta: Petru NU PUTEA face altfel, asa cum nici VOI nu puteti face altceva decat ceea ce faceti, nici cei de langa voi NU POT face altceva decat fac.

Acceptati aceste lucruri, acceptati acest NU SE POATE.
Ah, stiu, si Petru avea alte variante, sa stea treaz in Gradina Ghetsimani, sa se lupte, sa incerce eliberarea lui Iisus..... noi putem dezbate un an si o vara toate variantele. Dar in fond, atunci, el, Petru, NU A PUTUT ALTCEVA. Ucenicul Petru nu a putut altceva, nu va ganditi la el ca la Apostolul Petru cel care a fost rastignit cu capul in jos mai apoi.......

Nu v-am amintit acest episod ca sa va transform in plosnite de biserica sau ca sa promovez o religie sau alta. A fost un exemplu ca sa va fac sa intelegeti ceea ce v-am spus la inceput: nu fiti suparati pe nimeni si nimic, nici macar pe voi. Fiecare face numai ceea ce poate intr-un anumit moment dat.

Stiu intrebarea voastra: si atunci cum ramane cu libertatea noastra de a alege ?
Sa va explic. In fiecare situatie, in fiecare moment in spatiu-timp avem de-a face cu doua aspecte:

1. Realitatea inconjuratoare independenta de noi - ca ninge, ca ploua, ca e razboi sau nu.... tot ce e in afara noastra si nu depinde de noi absolut deloc.
2. Noi insine - ups, ziceam ca cineva nu poate face altceva decat face la un moment. Atunci unde mai apare alegerea ? Exact aici. Dorind sa ne schimbam, o sa ne schimbam, dar nu o sa percepem schimbarea decat in timp, mai repede sau mai tarziu. Aici e tot secretul. In atitudinea pe care o avem, 'pozitionare' daca vreti sa o denumiti astfel.

Vedeti cele doua alternative pe care le avem in fiecare moment ? Suna ciudat, dar avem numai doua variante (si sunt destule, credeti-ma pe cuvant): sa fim si maine cum suntem azi sau maine sa intampinam Viata mai apropiati, mai in armonie cu ea.

Nu uitati, nu va suparati pe nimeni, nici macar pe voi.
Pace tuturor !



__________________________________________
Prezenta la apel, reclama mea nemascata:
Sfaturile lui Darael
6 tehnici in asteptarea lui BB mic

12 comentarii:

  1. Atunci cand intelegem, cand totul capata sens, fireste ca nu suntem suparati. Insa inainte de asta ... e mai greu. Nu-i asa? Cred ca foarte putini oameni pot sa NU fie suparati pe cineva atunci cand sunt raniti.

    Sunt de acord cu tine in totalitate, in principiu. Insa pentru a realiza ceea ce tu propui acolo, e nevoie de un echilibru interior si de o viziune mai ampla si mai "de sus" asupra vietii.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Amiuţa - orice om POATE sa aleaga sa NU fie suparat sau POATE sa aleaga sa fie suparat.

    E alegerea noastra, pozitionarea noastra fata de ceea ce se intampla in jur. Cu cat persoana e mai libera si mai detasata cu atat e mai usor. Iar aceasta stare se obtine prin exercitiu si numai prin exercitiu.

    Ca la alergare.
    La inceput 3 metri sunt infinitul.
    Dar dupa un timp cine doreste poate face turul lumii pe bicicleta..... 'exercitiu' e cuvantul cheie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce ne scapa?
    Cum ne efecteaza tristetea, sentimentul de vinovatie cand nu poti ajuta pe cineva mai mult decat poti sau deloc? Atatia oameni de jur imprejur care sunt bolnavi, neputiinciosi, saraci, nedrept de a fi in situatia asta? Cum treci peste sentimentele astea si cum ne afecteaza ele echilibrul nostru??
    Citeam azi un articol despre somalezi (si in general populatia din Africa) dupa foamete si seceta, mor pe capete de holera... in cateva zile au murit 5.000 oameni! Ce se intampla de fapt? Care este scopul suferintei acelor oameni? EU nu mai inteleg nimic! cine si de ce lasa sa se intample asa ceva?! SI ASTA DEPINDE SI DE NOI... nu mai este independent de noi (cum ziceai mai sus)... solutia? sa ne detasam si sa ne gandim numai la noi?
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta imi aminteste de principiile reiki, si trecand prin viata vad ca oricat de gica-contra as fi ajung la aceleasi concluzii. Ceea ce conteaza este sa iubesti, sa zambesti, sa crezi ca totul are un rost si sa ciulesti bine simturile inainte de a-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala.. hugs.
    Dili

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Claudia - nu o sa auzi prea des proverbul la care te indemn acum sa meditezi:

    "Drumul spre Iad e pavat cu intentii bune".

    Nu iti spun nimic in plus.
    Gandeste-te de cate ori in jurul tau intentii bune au dus la rezultate catastrofale. Apoi cu acest filtru priveste la toate situatiile descrise de tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Dili - daca oala are in ea crema de zahar ars, avem voie sa ne bagam nasul :D Si degetul, of course =))

    RăspundețiȘtergere
  7. acu' depinde, degete avem zece, putem risca :-)
    Dili

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Dili - doar un deget, sa ajunga si altora ;;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Un articol bun.
    Am citit cu plăcere opinia ta. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Bianca Dobrescu - multumesc pentru gandul bun.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu va suparati niciodata.
    Luati totul asa cum este si mergeti mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Masaj erotic Oradea - sa luam si masajul erotic asa cum este :D ?

    RăspundețiȘtergere

Cititorule, când scrii mesajul tău aici, nu uita de Legea Ecoului: "TOT ceea ce Strigi cu Trupul, Mintea sau Sufletul o sa-ţi vină înapoi."

Evită în postarea ta Supărarea, Mânia, Încrâncenarea sau Ura. Viaţa e grea şi fără ele. De ce sa ţi-o faci singur şi mai grea ?

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.