duminică, 11 iulie 2010

315. Disparitia statului roman

Statul roman, Romania dispare....

Fortand un pic lucrurile, putem spune ca statul a disparut deja. In locul lui exista clanuri, triburi, grupari - puteti sa le denumiti cum doriti. Singurul lor scop este puterea, controlul asupra resurselor, asupra locuitorilor, asupra economiei si justitiei... asupra tuturor pilonilor vechiului stat.

Trebuie sa intelegeti acest lucru pentru a va explica ceea ce vedeti in fiecare zi in jurul vostru, pentru a vedea adevarul, realitatea si nu sloganurile sau manipularile la care sunteti supusi astazi sau in preajma alegerilor.

Suna ciudat ce va spun acum ?
Deschideti ochii si o sa vedeti ca tot este real.

Statul roman dispare in fiecare zi.
Constitutia nu este respectata in nici o zi de nimeni - presedinte, guvern, parlament - si e folosita numai ca scuza sau "perdea de fum" pentru manipulari iar legile sunt date doar pentru a favoriza un clan sau altul, intotdeauna cel de la putere.

Priviti si o sa vedeti aceeasi organizare ca acum 1.000 sau 10.000 de ani: un sef de clan, o masa de manevra, curtenii, limbricii, mercenarii, slugile, oamenii de casa.... si undeva, in fundal, iobagii, sclavii, poporul.... care ieri vorbeau intre ei la rascruce de drumuri iar azi vorbesc intre ei pe net.... aceleasi lucruri, doar cu forme diferite.

Stiu, o sa spuneti ca X sau Y nu sunt inregimentati, dar asa era si atunci. Erau orase libere, erau persoane nesupuse, erau talharii liberi sau voinicii din padure, dar majoritatea faceau parte intr-un mod sau altul dintr-un clan.

Statul dispare.
Statul roman dispare.

Nimic la nivel sufletesc-spiritual nu ne mai uneste ca stat.
Nimic la nivel sufletesc-spiritual, nimic la nivel mental, nici o idee, nici un scop comun.

Singurele dorinte "identice" (daca le putem denumi asa) sunt imbogatirea proprie, bunastarea materiala a individului si eventual a familiei... si cam atat daca excludem ura contra celorlalte clanuri...

Statul roman dispare, dar Romania poate sa mai reziste. Ca teritoriu, ca organizare administrativa si nimic mai mult.

Observatie: nu faceti confuzie intre stat si popor. Poporul roman nu o sa dispara asa de repede, dar o sa fie din ce in ce mai dispersat pe planeta.... multi romani o sa simta disparitia statului si faptul ca statul nu ii mai uneste, asa ca o sa plece oriunde o sa simta ca primesc ceva in schimbul muncii lor.

Update: comentarii inchise; multumesc tuturor pentru aportul adus acestui subiect.

13 comentarii:

  1. ahhh curata teoria conspiratiei :)), si o mare imbratisare pentru tine Dara, ca asta sigur e autentica si vine din suflet. Acum ma trag la pat putin si intru mai incolo si comentez, oricum perceptia ta asupra acestui adevar circula liber de mult timp dar problema e la noi oamenii care suntem de mult doar niste roboti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apreciez articolul si ma bucur ca nu sunt singurul care gandeste asa.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Un boboc - adevarata conspiratie este ceea ce am facut astazi... inghetata de ciocolata cu cirese si.... si atat. Cateodata e bine sa "conspiram" cu lucruri cat mai simple :D

    @ Mircea Vladut - multa lume simte adevarul, dar oamenii nu prea sunt obisnuiti sa il exprime.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Nimic la nivel sufletesc-spiritual nu ne mai uneste ca stat" - ce trist suna.. Eu, cu riscul de a-mi lua rosii in cap, as reintroduce absolut obligatoriu poezii despre tara si patrie in programa de gardinita si scoala.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-un final toate acestea vor dispare, adica ce tine de patrie, popor, traditii, si incet, incet totul se omogenizeaza asa ca si o mare salata de fructe cu diferite feluri de inghetata :)). O fi bine, nu o fi... cel putin nu ne mai dam in cap pe motive de nationalism, si altele de genul. Sigur daca te gandesti ca-ti pierzi identitatea si altele de genul hmmmm !!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Dili - poeziile patriotice nu au nici o valoare daca nu sunt sustinute de trairea interioara... degeaba pui oamenii sa recite o poezie daca ei nu vibreaza in interior cu mesajul ei.

    Stii, cand romanii au trecut Carpatii in primul razboi mondial, nimeni nu i-a obligat sa cante "treceti batalioane romane carpatii".... pur si simplu ei doreau asta.

    Nu, nu avem nici o sansa ca sa schimbam ceva cu mijloace externe. Nici macar una.

    @ Un boboc - din pacate, omogenizarea de care vorbesti se realizeaza prin acceptarea unor false valori comune: bunastarea proprie, achizitia de valori - maretiale, intelectuale sau chiar sufletesti - controlul lumii.... nimic comun spiritual-sufletesc, nici o cauza comuna care sa unifice....

    Iar oamenii o sa isi dea in cap unii altora pentru alte motive... priveste ura olandezilor fata de spanioli dupa finala de exemplu. Maine o sa se bata altii in locul lor; nici o sansa pentru unitate si colaborare si acceptare.

    Toate aceste semne sunt semne ale decaderii, fie ca acceptam, fie nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. da mai Darael, dar nu sunt mijloace externe, evident ca totul trebuie sa inceapa de la mama si tata, de la excursii si plimbari si povesti - si totul formeaz pe interior un pui de iubire de tara, si abia apoi copilului sa i se prezinte imaginea patriei lui la gradinita sa zicem, asa cum am fost noi.... eu inca mai tin minte cum invatam pe la 4 ani "tara mea are/ campii manoase.." samd, si voi vibra mereu cand spun "Romania". Stiu ca iubirea de tara si statul sunt altceva, dar la asta m-a dus pe mine gandul.. fiindca deocamdata, in gradinita, chiar nimic nu aminteste de tara. Doar vreun costum popular ratacit pe la vreo serbare...

    RăspundețiȘtergere
  8. Am observat că la fiecare întoarcere în ţară sunt mai liniştită, mai împăcată cu mine, optimistă, calmă, într-un cuvânt mă simt BINE. Din păcate, nu-mi trebuie decât câteva zile să constat că răutatea din jur mă atinge şi devin nervoasă, irascibilă, pesimistă, mă simt rău, rea...

    În străinatate m-am trezit zâmbind pe stradă ... lucru ce nu mi se întamplă prea des aici. De ce alţii pot să zâmbească deşi e criză şi la ei? De ce ei pot fi calzi, calmi, pozitivi? E general valabilă cugetarea lui Marques “Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Dili - eu stiu despre ce vorbesti, dar este o referire la un caz particular. In paralel cu tine, boc, udrea, videanu, antonescu, pogea, ponta.... toti citeau aceleasi poezii. TU ai ramas cu patriotismul, cu sentimentul apartenentei la un popor dar toti cei enumerati apartin acum unei gasti, propria lor gasca....

    Daca esti atenta, tu tineai la "poporul roman", nu la "statul roman" si ai extins acesta atractie asupra Romaniei.... o notiune abstracta si lipsita de sens din punctul de vedere al Vietii. Da, Viata nu se "uita" la Romania, se "uita" la poporul roman si la fiecare individ in parte....

    @ April - ce se poate adauga ? Tu simti ceea ce simti si spui exact ceea ce traiesti. Si e adevarul adevarat tot ceea ce spui....

    Am o singura intrebare pentru tine: "April, cand o sa iti iei inima in dinti si sa pleci dincolo ?"

    RăspundețiȘtergere
  10. N-am încă un răspuns Dara....

    RăspundețiȘtergere
  11. @ April - cu voia ta, am sa te intreb periodic.... cine stie, poate intr-o zi ai sa-mi raspunzi dintr-un alt colt de lume.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cine este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra.
    Romanii au si calitati pe care nu le observa nimeni. Exista o legatura intre cei care critica si cei criticati.
    Daca privesti doar lucrurile pe care le consideri negative, atunci acolo vei trai. Insa daca privesti partea frumoasa a vietii, sufletul se umple de frumusete. Alegerea apartine fiecaruia.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Mircea Vladut - nimeni nu vorbeste de "pacate". Ca sa spui ca ceva (sau altceva) este pacat, este necesar sa acuzi, sa judeci si, la final, sa condamni acel ceva.

    Revenind la subiect, am povestit despre statul roman, nu de romani ca popor sau ca indivizi, asa cum nu spun nimic de chinezi, eschimosi sau aborigeni australieni.

    RăspundețiȘtergere